22 de definiții pentru displăcea

din care

Explicative DEX

DISPLĂCEA, displac, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displace vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea).

DISPLĂCEA, displac, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displace vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea).

displăcea $vi...

DISPLĂCEA, $displ...

DISPLĂCEA vb. II. intr. A nu plăcea. ♦ A fi neplăcut. [P.i. displac, var. displace vb. III. / < it. dispiacere, după plăcea].

DISPLĂCEA $vb. ...

@A DISPLĂCEA displ'...

DISPLACE vb. III v. displăcea.

DISPLACE vb. III v. displăcea.

desplace vt...

displace v ...

DISPLACE vb. II...

DISPLACE vb. III. v. displăcea.

displace v. a nu p...

@* displác, -plăcút,...

Ortografice DOOM

@+displăcea2 (a-i ...

displăcea1 (a ~)...

displăcea (a ~)...

displăcea vb., in...

Sinonime

DISPLĂCEA vb. a-i...

DISPLĂCEA vb. a...

Antonime

A displăcea ≠ a pl...

Expresii și citate

@Displicuit nasus tu...

Intrare: displăcea
verb (V502)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • displăcea
  • displăcere
  • displăcut
  • displăcutu‑
  • displăcând
  • displăcându‑
singular plural
  • displaci
  • displace-
  • displăceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • displac
(să)
  • displac
  • displăceam
  • displăcui
  • displăcusem
a II-a (tu)
  • displaci
(să)
  • displaci
  • displăceai
  • displăcuși
  • displăcuseși
a III-a (el, ea)
  • displace
(să)
  • displa
  • displăcea
  • displăcu
  • displăcuse
plural I (noi)
  • displăcem
(să)
  • displăcem
  • displăceam
  • displăcurăm
  • displăcuserăm
  • displăcusem
a II-a (voi)
  • displăceți
(să)
  • displăceți
  • displăceați
  • displăcurăți
  • displăcuserăți
  • displăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • displac
(să)
  • displa
  • displăceau
  • displăcu
  • displăcuseră
verb (V615)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desplace
  • desplacere
singular plural
  • desplaceți
  • desplăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • desplacem
(să)
  • desplacem
a II-a (voi)
  • desplaceți
(să)
  • desplaceți
a III-a (ei, ele)
verb (V615)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • displace
  • displacere
singular plural
  • displaceți
  • displăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • displacem
(să)
  • displacem
a II-a (voi)
  • displaceți
(să)
  • displaceți
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

displăcea, displacverb

  • 1. A nu-i plăcea, a nu agrea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: repugna antonime: plăcea
    • format_quote Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. DLRLC
    • format_quote Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. CR. II 29. DLRLC
    • format_quote Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.