13 definiții pentru cuminte

din care

Explicative DEX

CUMINTE, cuminți, adj. 1. Cu purtări bune; așezat, liniștit. 2. Cu judecată; deștept, înțelept. ◊ (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatră-n baltă și zece cuminți n-o pot scoate. ♦ Prevăzător, prudent. – Cu + minte.

CUMINTE, cuminți, adj. 1. Cu purtări bune; așezat, liniștit. 2. Cu judecată; deștept, înțelept. ◊ (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatră-n baltă și zece cuminți n-o pot scoate. ♦ Prevăzător, prudent. – Cu + minte.

cuminte [At:...

CUMINTE, $cuminți...

CUMINTE ~ți $adj....

cuminte a. înțelep...

cumínte adj. (cu...

@OMUL CUMINTE ÎȘI CU...

Ortografice DOOM

cuminte adj. #m...

cuminte adj. #m...

cuminte adj. m. ș...

cuminte adv., -ți adj. pl. m. și f. (lucrează cuminte; doi oameni cuminți).

Sinonime

CUMINTE adj., adv...

CUMINTE adj., #...

Antonime

Cuminte ≠ obraznic...

Intrare: cuminte
cuminte adjectiv
adjectiv (A91)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuminte
  • cumintele
  • cuminte
  • cumintea
plural
  • cuminți
  • cuminții
  • cuminți
  • cumințile
genitiv-dativ singular
  • cuminte
  • cumintelui
  • cuminți
  • cuminții
plural
  • cuminți
  • cuminților
  • cuminți
  • cuminților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuminte, cuminteadjectiv

  • 1. Cu purtări bune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum m-am făcut apoi cuminte Cu vremea ce înainta, Și m-am trezit pe nesimțite Că-mi zice satul: dumneata. GOGA, P. 21. DLRLC
    • format_quote Ai mai văzut v’un băiet cuminte și babă frumoasă? ȘEZ. XI 74. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Stai cuminte, Petrișor! DAVIDOGLU, M. 10. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Masa de invalizi stă acum cuminte în fața mausoleului. SAHIA, N. 19. DLRLC
  • 2. Cu judecată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îmi rămase deodată stăruitoare, înaintea ochilor, figura cuminte și deșteaptă a măgărușului meu. SADOVEANU, O. VI 65. DLRLC
    • format_quote Să ne-așezăm în sat la noi, S-avem în deal o casă, Să fiu cel mai cuminte-n sat Și tu cea mai frumoasă. GOGA, P. 41. DLRLC
    • format_quote A fost Cuminte om; dar nu știu cum, Așa i-a mers de prost. COȘBUC, P. I 229. DLRLC
    • format_quote Se vedea cît de colo că vorbea cu înțelepciune și supunere. Văzînd împăratul un tînăr așa de cuminte, prinse dragoste de el. ISPIRESCU, L. 22. DLRLC
    • format_quote figurat Eu văd de-atîtea dăți Ce cuminte-i firea! COȘBUC, P. I 264. DLRLC
    • format_quote figurat Bistrița, cuminte, îl ocolește [muntele], făcînd un cot larg în dreapta. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. DLRLC
    • format_quote figurat În al umbrei întuneric, Te asamăn unui prinț Ce se uit-adînc în ape Cu ochi negri și cuminți. EMINESCU, O. I 110. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Nică-și zise-n sine: Nu-i cuminte, nici nu-i bine, Să mă pun cu toții-acum. CASSIAN, în POEZ. N. 111. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat masculin Un nebun arunc-o piatră-n baltă și zece cuminți n-o pot scoate. CREANGĂ, A. 70. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Prevăzător, prudent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cei doi frați mai cuminți și-au făcut niște ocoale frumoase de răzlogi. SBIERA, P. 1. DLRLC
      • format_quote Iedul cel cuminte tăcea molcum în horn. CREANGĂ, P. 25. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Ți-ai păstrat cuminte jumătate din avere. CARAGIALE, O. III 61. DLRLC
etimologie:
  • Cu + minte DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.