O definiție pentru copârtău

Regionalisme / arhaisme

copârtău, $copârt'...

Intrare: copârtău
copârtău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copârtău
  • copârtăul
  • copârtău‑
plural
  • copârtaie
  • copârtaiele
genitiv-dativ singular
  • copârtău
  • copârtăului
plural
  • copârtaie
  • copârtaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)