opțiuni
  • info

32 de definiții pentru cocon (persoană)

din care

Explicative DEX

COCON1, coconi, s. m. 1. (Pop.) Termen de politețe care denumește un bărbat; domn. 2. (Înv. și pop.) Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3. (Înv. și reg.) Copil mic, abia născut; prunc. [Var.: cucon s. m., conul s. m. art.] – Et. nec.

COCON1, coconi, s. m. 1. (Pop.) Termen de politețe care denumește un bărbat; domn. 2. (Înv. și pop.) Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3. (Înv. și reg.) Copil mic, abia născut; prunc. [Var.: cucon s. m., conul s. m. art.] – Et. nec.

cocon1 $sm...

cocon2 $sm...

COCON1, $coconi,...

cocon m. 1. odin...

1) cocon m., voc. ...

CUCON s. m. v. cocon1.

CUCON s. m. v. cocon1.

conul sm▶n→... corectat(ă)

cucon sm vz...

CONUL s. m. #v....

CUCON, cuconi, ... corectat(ă)

CONUL, s. m. #a...

@Coconul (Alexandru)...

cucón, V. cocon....

Ortografice DOOM

!cocon2/cucon2...

cocon (fecior, go...

cocon.

conul (+ s. ...

!cucon1 (fiu; ...

cucon2 (termen...

*conul (+ s. pr...

cucon1 (termen d...

cucon2 v. @coc...

cucon (termen de ...

Etimologice

cocon (coconi), ...

Sinonime

COCON s. v. $băia...

cocon s. v. B...

CUCON s. v. $domn...

CUCON s. domn, ...

Regionalisme / arhaisme

cocón, coconi, s...

cocon, coconi, ...

cocon, -i, s.m. – 1. Copil, prunc. 2. Tânăr de neam; domn: „Această numire se folosește și azi pentru băiat, fată. Denotă că maramureșenii au fost nemeși, și când au ceva adunare, mai ales la composesorat, se intitulează boieri” (Bârlea 1924 II: 462); „Să văd mândrele ce fac / Și coconu mneu cel drag” (Papahagi 1925: 182). „Termen este încă viu în graiul maramureșean și, în parte, în graiul moldovenesc. A mai fost atestat în ținutul Năsăudului, în țara Oașului și în Ugocea. De la sensul inițial și de bază, «copil», a ajuns la sensul de «copil (fiu) de boier sau de domnitor»; din această cauză și-a restrâns aria de circulație” (Scurtu 1966: 79-81). Termenii de cocon, cocoană sunt atestați în Țara Maramureșului, unde sunt folosit predilect, dar e folosit și sinonimul prunc. În Chioar, Codrul și Lăpuș se folosește exclusiv termenul prunc, „fiu”, aria compactă a termenului prunc fiind nord-vestul Transilvaniei (subdialectul crișean), unde este singurul termen întrebuințat (Scurtu 1966: 51). – Din coc(a) „copil”, suf. -on (DER).

Intrare: cocon (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocon
  • coconul
  • coconu‑
plural
  • coconi
  • coconii
genitiv-dativ singular
  • cocon
  • coconului
plural
  • coconi
  • coconilor
vocativ singular
  • coconule
plural
  • coconilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucon
  • cuconul
  • cuconu‑
plural
  • cuconi
  • cuconii
genitiv-dativ singular
  • cucon
  • cuconului
plural
  • cuconi
  • cuconilor
vocativ singular
  • cuconule
plural
  • cuconilor
substantiv masculin (M1-oa)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular —
  • conul
  • conu‑
plural — —
genitiv-dativ singular —
  • conului
plural — —
vocativ singular
  • coane
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cocon, coconi / cucon, cuconisubstantiv masculin

  • 1. popular Termen de politețe care denumește un bărbat. DEX '09
    sinonime: chir domn musiu signor diminutive: coconaș
    • 1.1. articulat (Azi pe cale de dispariție, uneori ca nuanță familiară sau disprețuitoare; în forma cuconul și în forma prescurtată conul) Denumire dată bărbaților din clasele dominante, titlu cu care cineva se adresează acestora. DLRLC
      sinonime: domn
      • format_quote În fine, sînt «cuconii», marii potentați. Cuconu Mihai, cuconu Alexe, cuconu Panică. BOGZA, A. Î. 349. DLRLC
      • format_quote Nepoții lui conu Costache. BASSARABESCU, S. N. 129. DLRLC
      • format_quote Conul Leonida față cu reacțiunea [titlu]. CARAGIALE. DLRLC
      • format_quote Mare luptă avea unia dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care una-două îi tolocănea, mustrîndu-i. CREANGĂ, A. 153. DLRLC
      • format_quote Cuconul Andronache era unul dintr-acei oameni din norocire rari... NEGRUZZI, S. I 71. DLRLC
  • 2. învechit popular Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). DLR DEX '09
    sinonime: băiat copil fecior fiu tânăr diminutive: coconaș
    • format_quote Ajunsese coconul împărătesc fecioraș frumos la chip. SADOVEANU, D. P. 15. DLRLC
    • format_quote Eu l-aș ținea și l-aș crește ca pe un cocon, dacă mi l-ați da mie. RETEGANUL, P. I 13. DLRLC
    • format_quote La dreapta ei umblau doi coconi tineri ca de 14 și 15 ani. ODOBESCU, S. I 108. DLRLC
  • 3. învechit regional Copil mic, abia născut. DEX '09 DLRLC
    sinonime: nou-născut prunc sugaci sugar diminutive: coconaș
    • format_quote Cum făcea băiat, murea și coconul și muma coconului. DELAVRANCEA, S. 86. DLRLC
    • format_quote Iară Irod-lmpărat... Mulți coconi mici a tăiat. TEODORESCU, P. P. 11 4. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.