opțiuni
  • info

16 definiții pentru complăcea

din care

Explicative DEX

COMPLĂCEA, complac, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: complace vb. III] – Con1- + plăcea (după fr. complaire).

COMPLĂCEA, complac, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: complace vb. III] – Con1- + plăcea (după fr. complaire).

complăcea [#At...

COMPLĂCEA, $compl...

COMPLĂCEA vb. II. refl. A se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire completă în ceva. [P.i. complac, var. complace vb. III (nerecomandabil). [< con- + plăcea, după fr. complaire, it. complacere].

COMPLĂCEA $vb. ...

@A SE COMPLĂCEA mă ...

COMPLACE vb. III v. complăcea.

COMPLACE vb. III v. complăcea.

complace vr #...

COMPLACE vb. II...

COMPLACE vb. III. v. complăcea.

complace v. a face...

*complác, -plăcut,...

Ortografice DOOM

@complăcea (a se ~)... corectat(ă)

!complăcea (a se ...

complăcea vb. → p...

complăcea...

Intrare: complăcea
verb (V502)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complăcea
  • complăcere
  • complăcut
  • complăcutu‑
  • complăcând
  • complăcându‑
 singular plural
  • complaci
  • complace-
  • complăceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complac
 (să)
  • complac
  • complăceam
  • complăcui
  • complăcusem
a II-a (tu)
  • complaci
 (să)
  • complaci
  • complăceai
  • complăcuși
  • complăcuseși
a III-a (el, ea)
  • complace
 (să)
  • complacă
  • complăcea
  • complăcu
  • complăcuse
plural I (noi)
  • complăcem
 (să)
  • complăcem
  • complăceam
  • complăcurăm
  • complăcuserăm
  • complăcusem
a II-a (voi)
  • complăceți
 (să)
  • complăceți
  • complăceați
  • complăcurăți
  • complăcuserăți
  • complăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • complac
 (să)
  • complacă
  • complăceau
  • complăcură
  • complăcuseră
verb (V615)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complace
  • complacere
 — — singular plural
—
  • complaceți
  • complăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) — — — — —
plural I (noi)
  • complacem
 (să)
  • complacem
 — — —
a II-a (voi)
  • complaceți
 (să)
  • complaceți
 — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complăcea, complacverb

  • 1. A găsi o mulțumire completă în ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un om plin de învățătură și se complăcea foarte mult în... convorbiri. GHICA, S. 249. DLRLC
    • 1.1. peiorativ A se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.