opțiuni
  • info

22 de definiții pentru arendă

din care

Explicative DEX

ARENDĂ, arende, s. f. 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri agricole, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun. [Pl. și: arenzi] – Din rus., pol. arenda.

arendă sf ...

ARENDĂ (-enzi) ...

ARENDĂ, arenzi, s. f. 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. 2. Sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun. – Din rus., pol. arenda.

ARENDĂ, arenzi,...

ARENDĂ, arenzi,...

ARENDĂ ~zi f. 1)...

arendă f. 1. con...

aréndă f., pl. e...

arândă sf #vz...

❍ARÎNDĂ... 👉 @A...

ARÎNDĂ S. f. #v...

Ortografice DOOM

arendă s. f.,...

!arendă s. f., ...

arendă s. f., g.-...

arendă, pl. aren...

arendă, -zi.

Etimologice

arendă (-de), #s....

Sinonime

ARENDĂ s. (ieșit ...

ARENDĂ s. (ieși...

Regionalisme / arhaisme

arândă, arânde, ...

arândă, arânde, ...

arândă, -e, s.f. – (pop.) Arendă. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți: „Batori a dat în arândă minele din Groapa Mare baronului Herberstein...” (Dariu Pop 1938: 15). – Din rus. arenda.

Intrare: arendă
arendă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendă
  • arenda
plural
  • arende
  • arendele
genitiv-dativ singular
  • arende
  • arendei
plural
  • arende
  • arendelor
vocativ singular —
plural —
arendă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arendă
  • arenda
plural
  • arenzi
  • arenzile
genitiv-dativ singular
  • arenzi
  • arenzii
plural
  • arenzi
  • arenzilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DRAM, DRAM 2015
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arândă
  • arânda
plural
  • arânde
  • arândele
genitiv-dativ singular
  • arânde
  • arândei
plural
  • arânde
  • arândelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arendă, arendesubstantiv feminin

  • 1. Cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri agricole, în schimbul unei plăți; folosire, exploatare a unui bun astfel cedat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Concurența arendașilor a ridicat și ridică necontenit prețul arenzilor, lucru ce convine proprietarilor, și din aceasta, firește, rezultă crescînda îngreunare pentru mulțimea plugarilor. CARAGIALE, O. III 182. DLRLC
  • 2. Sumă plătită de arendaș proprietarului pentru arendarea unui bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pentru baltă n-aș putea să împlinesc singur arenda. DAVIDOGLU, O. 16. DLRLC
    • format_quote [Boierii] preferă să tragă venituri grase și să le risipească în petreceri. Locul lor l-a luat arendașul, care stoarce arenda pentru boier și alta, mai bună, pentru el însuși. REBREANU, R. I 36. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.