Doar Cuvinte

info

32 de definiții pentru amenința

din care

explicative DEX (22)
ortografice DOOM (5)
etimologice (1)
sinonime (2)
tezaur (2)

Explicative DEX

AMENINȚA, ameninț, vb. I. Tranz. 1. A arăta intenția de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obține ceva de la el). 2. A face un gest de amenințare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata să..., a fi pe punctul de a... 5. (Rar) A anunța, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios. – Lat. *amminaciare (< minaciae „amenințări”).

amenința [#At:... corectat(ă)

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

AMENINȚA (-inț)...

AMENINȚA, $ameni...

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- link permalink

@A AMENINȚA amenin...

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

amenințà v. 1. a...

amânunța v ...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

amelința vt...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

amelița v #...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

amenița v #...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

amerința v ...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

melița² $v...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

menința v #...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

†AMELINȚA... = @A...

AMERINȚA...👉 @AME...

amerințà v. V. @am...

menințà v. (poetic...

ameli(n)ț v. tr. V...

améninț (est) și @...

1) méliț, a -á, ...

menínț, a -á, V....

Ortografice DOOM

amenința (a ~) #v...

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

amenința (a ~) ...

amenința vb., ind...

amenința (ind. #...

ameninț.

Etimologice

@amenința (ameninț'...

Sinonime

AMENINȚA vb. 1....

AMENINȚA vb. @1...

Tezaur

MELIȚÁ² vb. I v...

MENINȚA vb. I v. ...

Intrare: amenința

amenința verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amenința	amenințare	amenințat amenințatu‑	amenințând amenințându‑	singular	plural
		(a) amenința	amenințare	amenințat amenințatu‑	amenințând amenințându‑	amenință	amenințați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ameninț	(să) ameninț	amenințam	amenințai	amenințasem
	a II-a (tu)	ameninți	(să) ameninți	amenințai	amenințași	amenințaseși
	a III-a (el, ea)	amenință	(să) amenințe	amenința	amenință	amenințase
plural	I (noi)	amenințăm	(să) amenințăm	amenințam	amenințarăm	amenințaserăm amenințasem
	a II-a (voi)	amenințați	(să) amenințați	amenințați	amenințarăți	amenințaserăți amenințaseți
	a III-a (ei, ele)	amenință	(să) amenințe	amenințau	amenințară	amenințaseră

amânunța verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amânunța	amânunțare	amânunțat amânunțatu‑	amânunțând amânunțându‑	singular	plural
		(a) amânunța	amânunțare	amânunțat amânunțatu‑	amânunțând amânunțându‑	amânunță	amânunțați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amânunț	(să) amânunț	amânunțam	amânunțai	amânunțasem
	a II-a (tu)	amânunți	(să) amânunți	amânunțai	amânunțași	amânunțaseși
	a III-a (el, ea)	amânunță	(să) amânunțe	amânunța	amânunță	amânunțase
plural	I (noi)	amânunțăm	(să) amânunțăm	amânunțam	amânunțarăm	amânunțaserăm amânunțasem
	a II-a (voi)	amânunțați	(să) amânunțați	amânunțați	amânunțarăți	amânunțaserăți amânunțaseți
	a III-a (ei, ele)	amânunță	(să) amânunțe	amânunțau	amânunțară	amânunțaseră

menința

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

amelința verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amelința	amelințare	amelințat amelințatu‑	amelințând amelințându‑	singular	plural
		(a) amelința	amelințare	amelințat amelințatu‑	amelințând amelințându‑	amelință	amelințați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amelinț	(să) amelinț	amelințam	amelințai	amelințasem
	a II-a (tu)	amelinți	(să) amelinți	amelințai	amelințași	amelințaseși
	a III-a (el, ea)	amelință	(să) amelințe	amelința	amelință	amelințase
plural	I (noi)	amelințăm	(să) amelințăm	amelințam	amelințarăm	amelințaserăm amelințasem
	a II-a (voi)	amelințați	(să) amelințați	amelințați	amelințarăți	amelințaserăți amelințaseți
	a III-a (ei, ele)	amelință	(să) amelințe	amelințau	amelințară	amelințaseră

amelița verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amelița	amelițare	amelițat amelițatu‑	amelițând amelițându‑	singular	plural
		(a) amelița	amelițare	amelițat amelițatu‑	amelițând amelițându‑	amelițează	amelițați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amelițez	(să) amelițez	amelițam	amelițai	amelițasem
	a II-a (tu)	amelițezi	(să) amelițezi	amelițai	amelițași	amelițaseși
	a III-a (el, ea)	amelițează	(să) amelițeze	amelița	ameliță	amelițase
plural	I (noi)	amelițăm	(să) amelițăm	amelițam	amelițarăm	amelițaserăm amelițasem
	a II-a (voi)	amelițați	(să) amelițați	amelițați	amelițarăți	amelițaserăți amelițaseți
	a III-a (ei, ele)	amelițează	(să) amelițeze	amelițau	amelițară	amelițaseră

amenița verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amenița	amenițare	amenițat amenițatu‑	amenițând amenițându‑	singular	plural
		(a) amenița	amenițare	amenițat amenițatu‑	amenițând amenițându‑	ameniță	amenițați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ameniț	(să) ameniț	amenițam	amenițai	amenițasem
	a II-a (tu)	ameniți	(să) ameniți	amenițai	amenițași	amenițaseși
	a III-a (el, ea)	ameniță	(să) amenițe	amenița	ameniță	amenițase
plural	I (noi)	amenițăm	(să) amenițăm	amenițam	amenițarăm	amenițaserăm amenițasem
	a II-a (voi)	amenițați	(să) amenițați	amenițați	amenițarăți	amenițaserăți amenițaseți
	a III-a (ei, ele)	ameniță	(să) amenițe	amenițau	amenițară	amenițaseră

amerința verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) amerința	amerințare	amerințat amerințatu‑	amerințând amerințându‑	singular	plural
		(a) amerința	amerințare	amerințat amerințatu‑	amerințând amerințându‑	amerință	amerințați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	amerinț	(să) amerinț	amerințam	amerințai	amerințasem
	a II-a (tu)	amerinți	(să) amerinți	amerințai	amerințași	amerințaseși
	a III-a (el, ea)	amerință	(să) amerințe	amerința	amerință	amerințase
plural	I (noi)	amerințăm	(să) amerințăm	amerințam	amerințarăm	amerințaserăm amerințasem
	a II-a (voi)	amerințați	(să) amerințați	amerințați	amerințarăți	amerințaserăți amerințaseți
	a III-a (ei, ele)	amerință	(să) amerințe	amerințau	amerințară	amerințaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

amenința, amenințverb

1. A arăta intenția de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obține ceva de la el). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote [Arendașul] îi gonea, amenințîndu-i cu gardienii și cu jandarmii, ca să-și dea seama ei că aci... el are putere și mai mare. PAS, L. I 124. DLRLC
- format_quote Ba încă m-a și amenințat că... are să poruncească să mă întindă la scară. CREANGĂ, A. 159. DLRLC
- format_quote Ș-apoi se-ncrunta Și-i amenința Să-i puie de vii Chiar în temelii. ALECSANDRI, P. P. 187. DLRLC
2. A face un gest de amenințare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Mă amenință cu bățul. DLRLC
- format_quote (și) absolut Spunea ceva și amenința cu mîna. PAS, L. I 56. DLRLC
- format_quote (și) absolut Îl auzi, Manole? a amenințat cu degetul duhul meu de groază. SADOVEANU, N. F. 7. DLRLC
- format_quote (și) absolut Mihăilă Cu sabia-n mînă, Dac-așa vedea, Cu ea c-adia Și amenința. TEODORESCU, P. P. 36. DLRLC
- format_quote intranzitiv Dacă văzu... că nu este chip a scăpa cu față curată, se opri în loc, amenință asupra lor și să făcură stane de piatră. ISPIRESCU, L. 302. DLRLC
3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Focarele de paludism amenință sănătatea locuitorilor din jurul bălților și mlaștinilor. DLRLC
- format_quote În cea dintîi epocă a întemeierii principatelor... care coprinde tot secolul al XIV-lea (de la 1290 pînă la 1418) vedem tă aceste state se văzură mai întîi amenințate în naționalitate și existența lor politică. BĂLCESCU, O. II 12. DLRLC
4. A fi gata să..., a fi pe punctul de a... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Pe coperiș, mușchiul verde crescuse în voia cea bună, înlăuntru ploaia făcuse gropi, iar pereții umezi amenințau să cadă. DUNĂREANU, N. 16. DLRLC
5. rar A anunța, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote În mînă-i buzduganul domnesc, care-n războaie Ca brațul care-l poartă în veci nu se îndoaie. Și pe deasupră-i steagul, amenințînd furtuna. ALECSANDRI, P. A. 145. DLRLC
- format_quote Ca umbre fioroase Ce ies din întunerec o crimă-amenințînd. ALEXANDRESCU, P. 144. DLRLC

etimologie:

limba latină *amminaciare (din minaciae „amenințări”). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.