20 de definiții pentru abstract (adj.)

din care

Explicative DEX

ABSTRACT, -Ă, abstracți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este gândit în mod separat de înfățișarea materială, de exemplele particulare, de ansamblul concret (senzorial) din care face parte; care este detașat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate. ◊ Loc. adv. În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete. 2. S. n. Moment al procesului cunoașterii care constă în desprinderea mintală a determinărilor fundamentale, generale ale obiectului studiat. ◊ Artă abstractă = arta care nu caută să reprezinte elementele realității obiective; artă nonfigurativă, abstracționism. 3. Adj. Conceput în mod prea general, prea teoretic; p. ext. greu de înțeles din cauza lipsei de ilustrări concrete. 4. S. n., adj. (Cuvânt) care are sens abstract (1). ◊ Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb și exprimă acțiunea verbului respectiv. – Din lat. abstractus, germ. abstrakt, fr. abstrait.

abstract, ~ă [#...

*ABSTRACT I. $#ad...

ABSTRACT, -Ă, abstracți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care rezultă din separarea și generalizarea însușirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detașat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate. ◊ Loc. adv. În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete. 2. Adj. Conceput în mod prea general, prea teoretic; p. ext. greu de înțeles din cauza lipsei de ilustrări concrete. 3. S. n., adj. (Cuvânt) care are sens abstract (1). ♦ Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb și exprimă acțiunea verbului respectiv. – Din lat. abstractus, germ. abstrakt, fr. abstrait.

ABSTRACT, -Ă, $ab...

ABSTRACT, -Ă, $ab...

ABSTRACT, -Ă adj. (op. concret) Care este rezultatul unei abstracții; care este imperceptibil prin simțuri. ◊ (Mat.) Număr abstract = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; (gram.) substantiv abstract = substantiv care denumește o noțiune abstractă; artă abstractă v. abstracționism (2) [în DN]. // s.n. Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind acțiunea acestuia. ◊ În abstract = pe bază de deducții logice; rupt de realitate. ♦ Conceput sub un aspect general, teoretic; (despre un proces de gîndire) greu de înțeles, bazat numai pe abstracții. // s.n. 1. Categorie filozofică desemnînd cunoașterea proprietăților esențiale și generale ale obiectelor și fenomenelor. 2. Expunere sumară a conținutului esențial al unei lucrări. [< lat. abstractus, cf. fr. abstrait].

abstract, -ă I....

abstract, -ă, $ab...

@ABSTRACT ~tă (~ți,...

*abstráct, -ă adj....

Ortografice DOOM

abstract1 #adj...

abstract1 adj....

abstract adj. m. ...

Jargon

ABSTRACT 1. în ...

ABSTRACT, -Ă #adj...

Sinonime

ABSTRACT adj. @1....

ABSTRACT adj. @...

Antonime

Abstract ≠ concret...

Intrare: abstract (adj.)
abstract1 (adj.) adjectiv
  • silabație: abs-tract info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abstract
  • abstractul
  • abstractu‑
  • abstractă
  • abstracta
plural
  • abstracți
  • abstracții
  • abstracte
  • abstractele
genitiv-dativ singular
  • abstract
  • abstractului
  • abstracte
  • abstractei
plural
  • abstracți
  • abstracților
  • abstracte
  • abstractelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abstract, abstractăadjectiv

  • 1. Care este gândit în mod separat de înfățișarea materială, de exemplele particulare, de ansamblul concret (senzorial) din care face parte; care este detașat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate. DEX '09 MDA2
    • format_quote Tratare abstractă. DLRLC
    • format_quote Susținînd că adevărul este totdeauna concret, dialectica marxistă nu se ridică împotriva cuvintelor abstracte în general, ci numai împotriva cuvintelor abstracte lipsite de sens. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 6/6. DLRLC
    • diferențiere Care rezultă dintr-un proces de abstracție, care este detașat de raporturi sau de legături concrete. DLRLC
    • diferențiere Care este rezultatul unei abstracții; care este imperceptibil prin simțuri. DN
    • 1.1. matematică Număr abstract = număr care nu este însoțit de nici o specificare, care nu exprimă obiecte putând fi numărate sau măsurate. DLRLC DN
      • format_quote 3, 8, 29 sunt numere abstracte. DLRLC
    • 1.2. Substantiv abstract = substantiv care numește o însușire sau o calitate, și nu un obiect concret. DLRLC DN
      • format_quote «Frumusețe», «curaj», «înțelepciune» sunt substantive abstracte. DLRLC
    • 1.3. Artă abstractă = curent apărut în artele plastice europene la începutul secolului XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii. DN MDN '00
    • chat_bubble (și) substantivat Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb și denumind acțiunea acestuia. DLRLC DN
      • format_quote În expresia «culesul viilor», substantivul «cules» este abstract verbal. Substantivul «cântare» este un abstract verbal al verbului «a cânta». DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În abstract = pe bază de deducții logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote O infracțiune nu trebuie judecată în abstract. DLRLC
  • 2. Conceput în mod prea general, prea teoretic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Conducerea abstractă, generală, necompetentă favorizează birocratismul și degenerează în birocratism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Greu de înțeles din cauza lipsei de ilustrări concrete. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Care are sens abstract. DEX '09 MDA2 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.