opțiuni
  • info

22 de definiții pentru țiui

din care

Explicative DEX

ȚIUI, țiui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-. – Prez. ind. și: țiuiesc] – Țiu1 + suf. -ui.

țiui [At: COR...

ȚIUI, ȚÎUI (-$...

ȚIUI, țiui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-i. – Prez. ind. și: țiuiesc] – Țiu1 + suf. -ui.

ȚIUI, țiui și ...

A ȚIUI țiui $int...

țiuí v. 1. a șui...

țíuĭ și (rar) @-ĭé...

țăui v vz $...

țâui v vz $...

țui4 v vz...

țuiui v #vz...

țuui v vz...

ȚIUITOR $adj. #...

❍ȚÎUI 👉 @ȚIU'...

Ortografice DOOM

țiui (a ~) (a țip... corectat(ă)

țiui (a ~) $(ți...

țiui vb. (sil. $ț...

țiui (ind. #pre...

țiuesc, țiue 3, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Sinonime

ȚIUI vb. 1. a p...

ȚIUI vb. 1. a...

Intrare: țiui
  • silabație: ți-u-i info
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țiui
  • țiuire
  • țiuit
  • țiuitu‑
  • țiuind
  • țiuindu‑
 singular plural
  • țiuie
  • țiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țiui
 (să)
  • țiui
  • țiuiam
  • țiuii
  • țiuisem
a II-a (tu)
  • țiui
 (să)
  • țiui
  • țiuiai
  • țiuiși
  • țiuiseși
a III-a (el, ea)
  • țiuie
 (să)
  • țiuie
  • țiuia
  • țiui
  • țiuise
plural I (noi)
  • țiuim
 (să)
  • țiuim
  • țiuiam
  • țiuirăm
  • țiuiserăm
  • țiuisem
a II-a (voi)
  • țiuiți
 (să)
  • țiuiți
  • țiuiați
  • țiuirăți
  • țiuiserăți
  • țiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țiuie
 (să)
  • țiuie
  • țiuiau
  • țiuiră
  • țiuiseră
  • silabație: ți-u-i info
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țiui
  • țiuire
  • țiuit
  • țiuitu‑
  • țiuind
  • țiuindu‑
 singular plural
  • țiuiește
  • țiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țiuiesc
 (să)
  • țiuiesc
  • țiuiam
  • țiuii
  • țiuisem
a II-a (tu)
  • țiuiești
 (să)
  • țiuiești
  • țiuiai
  • țiuiși
  • țiuiseși
a III-a (el, ea)
  • țiuiește
 (să)
  • țiuiască
  • țiuia
  • țiui
  • țiuise
plural I (noi)
  • țiuim
 (să)
  • țiuim
  • țiuiam
  • țiuirăm
  • țiuiserăm
  • țiuisem
a II-a (voi)
  • țiuiți
 (să)
  • țiuiți
  • țiuiați
  • țiuirăți
  • țiuiserăți
  • țiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țiuiesc
 (să)
  • țiuiască
  • țiuiau
  • țiuiră
  • țiuiseră
țuui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țuiui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâui
  • țâuire
  • țâuit
  • țâuitu‑
  • țâuind
  • țâuindu‑
 singular plural
  • țâuiește
  • țâuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâuiesc
 (să)
  • țâuiesc
  • țâuiam
  • țâuii
  • țâuisem
a II-a (tu)
  • țâuiești
 (să)
  • țâuiești
  • țâuiai
  • țâuiși
  • țâuiseși
a III-a (el, ea)
  • țâuiește
 (să)
  • țâuiască
  • țâuia
  • țâui
  • țâuise
plural I (noi)
  • țâuim
 (să)
  • țâuim
  • țâuiam
  • țâuirăm
  • țâuiserăm
  • țâuisem
a II-a (voi)
  • țâuiți
 (să)
  • țâuiți
  • țâuiați
  • țâuirăți
  • țâuiserăți
  • țâuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâuiesc
 (să)
  • țâuiască
  • țâuiau
  • țâuiră
  • țâuiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâui
  • țâuire
  • țâuit
  • țâuitu‑
  • țâuind
  • țâuindu‑
 singular plural
  • țâuie
  • țâuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâui
 (să)
  • țâui
  • țâuiam
  • țâuii
  • țâuisem
a II-a (tu)
  • țâui
 (să)
  • țâui
  • țâuiai
  • țâuiși
  • țâuiseși
a III-a (el, ea)
  • țâuie
 (să)
  • țâuie
  • țâuia
  • țâui
  • țâuise
plural I (noi)
  • țâuim
 (să)
  • țâuim
  • țâuiam
  • țâuirăm
  • țâuiserăm
  • țâuisem
a II-a (voi)
  • țâuiți
 (să)
  • țâuiți
  • țâuiați
  • țâuirăți
  • țâuiserăți
  • țâuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țâuie
 (să)
  • țâuie
  • țâuiau
  • țâuiră
  • țâuiseră
țăui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiui, țiuiverb

  • 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prind a țiui obuzele. CAMILAR, N. I 396. DLRLC
    • format_quote Nu e nimeni acasă, nimeni... Și coșul de la sobă țiuie... Și-i e urît... BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 21. DLRLC
    • format_quote Cînd țiuia tăciunele... mama îl mustra acolo, în vatra focului. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
    • format_quote Prin ferestre sparte, prin uși țiuie vîntul. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
    • format_quote Ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, șcîrțîind, fluierînd, șuerînd. ODOBESCU, S. III 19. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îi țiuia în urechi singurătatea. SADOVEANU, O. VIII 255. DLRLC
      • format_quote În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvîntul de care se spăimîntase, ascuțit și sfîșietor. REBREANU, P. S. 74. DLRLC
      • format_quote În capul lor țiuiau cîntecele flașnetei. VLAHUȚĂ, O. A. 137. DLRLC
      • format_quote Țipați și faceți larmă de-mi țiuie urechile. CREANGĂ, O. A. 288. DLRLC
      • format_quote Cumnățică, ce semn îi cînd îți țiuie urechea stîngă? ALECSANDRI, T. 179. DLRLC
  • 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciripi
    • format_quote Cum poți ține captiv o nevinovată pasăre care a fost creată... să țiuie în libertate? C. PETRESCU, Î. II 184. DLRLC
    • format_quote Cîrsteiașul țiuiește, Ciocîrlia-l liniștește, Inimioara-i potolește. MARIAN, O. II 350. DLRLC
  • 3. Despre oameni: țipa. DLRLC
    sinonime: țipa
    • format_quote Copilul... începu să țiuie ascuțit. SAHIA, N. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.