opțiuni
  • info

12 definiții pentru știrb

din care

Explicative DEX

ȘTIRB, -Ă, știrbi, -e, adj. 1. Căruia i-au căzut unul sau mai mulți dinți. ◊ Compus: știrba-baba-cloanța s. f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne și rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade tărăboanța) se spune în glumă copiilor când le cad dinții de lapte. 2. (Despre vase) Care are marginea spartă, ciocnită; căruia îi lipsește o bucățică din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de tăiat) Cu tăișul tocit; căruia îi lipsește o bucățică; p. ext. ciuntit, trunchiat. – Din sl. štrŭbŭ.

știrb, ~ă [#At:...

ȘTIRB, -Ă, știrbi, -e, adj. 1. Căruia îi lipsește unul sau mai mulți dinți. ◊ Compus: știrba-baba-cloanța s. f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne și rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade tărăboanța) se spune în glumă copiilor când le cad dinții de lapte. 2. (Despre vase) Care are marginea spartă, ciocnită; căruia îi lipsește o bucățică din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de tăiat) Cu tăișul tocit; căruia îi lipsește o bucățică; p. ext. ciuntit, trunchiat. – Din sl. štrŭbŭ.

ȘTIRB, -Ă, $știrbi...

ȘTIRB ~ă (~i, ~e) ...

știrb a. 1. toci...

știrb, -ă adj. (vs...

Ortografice DOOM

știrb adj. m.,...

știrb adj. m.,...

știrb adj. m., pl....

Etimologice

știrb (-bă), #adj....

Sinonime

ȘTIRB adj. 1. (r...

ȘTIRB adj. 1. ...

Intrare: știrb
știrb adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știrb
  • știrbul
  • știrbu‑
  • știrbă
  • știrba
plural
  • știrbi
  • știrbii
  • știrbe
  • știrbele
genitiv-dativ singular
  • știrb
  • știrbului
  • știrbe
  • știrbei
plural
  • știrbi
  • știrbilor
  • știrbe
  • știrbelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

știrb, știrbăadjectiv

  • 1. Căruia i-au căzut unul sau mai mulți dinți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Uneori rîdea, întinzîndu-și buzele peste gura-i știrbă. SADOVEANU, M. C. 51. DLRLC
    • format_quote Un ucenic știrb, slăbuț... intrase în goană în magazia cea lungă. CAMIL PETRESCU, O. II 448. DLRLC
    • format_quote Pentr-o țîr de loc de șură Nu iau fata știrbă-n gură! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. DLRLC
    • format_quote figurat Pieptene știrb. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Toată fata Sare balta, Numai știrba Scoate limba. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 434. DLRLC
  • 2. (Despre vase) Care are marginea spartă, ciocnită; căruia îi lipsește o bucățică din margine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciobit
    • format_quote Minodora puse lîngă fărîmituri scăfița știrbă și turnă în ea cîteva picături de lapte. SADOVEANU, B. 32. DLRLC
    • format_quote Sarea era pusă într-o ceașcă de cafea știrbă. C. PETRESCU, Î. II 166. DLRLC
    • format_quote Oale, spui?... Una-i știrbă și-alta goală; Nici o pricopseală nu-i! COȘBUC, P. I 330. DLRLC
    • format_quote figurat Din stradă, intrarea aceasta știrbă deschidea priveliștea unei curți adînci. GALAN, B. I 23. DLRLC
    • format_quote figurat Luna, știrbă numai de vreun deget, părea că fuge printre nourii mînați de vînt. La TDRG. DLRLC
    • 2.1. (Despre instrumente de tăiat) Cu tăișul tocit; căruia îi lipsește o bucățică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Topor știrb. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.