13 definiții pentru înștiința

din care

Explicative DEX

ÎNȘTIINȚA, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință.

ÎNȘTIINȚA, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință.

înștiința [#At...

ÎNȘTIINȚA, $înști...

A ÎNȘTIINȚA ~ez ...

înștiințà v. a fac...

minisi vt [...

înștiințéz v. tr. ...

Ortografice DOOM

înștiința (a ~) (...

înștiința (a ~)...

înștiința vb. (si...

înștiința...

Sinonime

ÎNȘTIINȚA vb. @1....

ÎNȘTIINȚA vb. @...

Intrare: înștiința
  • silabație: în-ști-in-ța info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înștiința
  • ‑nștiința
  • înștiințare
  • ‑nștiințare
  • înștiințat
  • ‑nștiințat
  • înștiințatu‑
  • ‑nștiințatu‑
  • înștiințând
  • ‑nștiințând
  • înștiințându‑
  • ‑nștiințându‑
singular plural
  • înștiințea
  • ‑nștiințea
  • înștiințați
  • ‑nștiințați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înștiințez
  • ‑nștiințez
(să)
  • înștiințez
  • ‑nștiințez
  • înștiințam
  • ‑nștiințam
  • înștiințai
  • ‑nștiințai
  • înștiințasem
  • ‑nștiințasem
a II-a (tu)
  • înștiințezi
  • ‑nștiințezi
(să)
  • înștiințezi
  • ‑nștiințezi
  • înștiințai
  • ‑nștiințai
  • înștiințași
  • ‑nștiințași
  • înștiințaseși
  • ‑nștiințaseși
a III-a (el, ea)
  • înștiințea
  • ‑nștiințea
(să)
  • înștiințeze
  • ‑nștiințeze
  • înștiința
  • ‑nștiința
  • înștiință
  • ‑nștiință
  • înștiințase
  • ‑nștiințase
plural I (noi)
  • înștiințăm
  • ‑nștiințăm
(să)
  • înștiințăm
  • ‑nștiințăm
  • înștiințam
  • ‑nștiințam
  • înștiințarăm
  • ‑nștiințarăm
  • înștiințaserăm
  • ‑nștiințaserăm
  • înștiințasem
  • ‑nștiințasem
a II-a (voi)
  • înștiințați
  • ‑nștiințați
(să)
  • înștiințați
  • ‑nștiințați
  • înștiințați
  • ‑nștiințați
  • înștiințarăți
  • ‑nștiințarăți
  • înștiințaserăți
  • ‑nștiințaserăți
  • înștiințaseți
  • ‑nștiințaseți
a III-a (ei, ele)
  • înștiințea
  • ‑nștiințea
(să)
  • înștiințeze
  • ‑nștiințeze
  • înștiințau
  • ‑nștiințau
  • înștiința
  • ‑nștiința
  • înștiințaseră
  • ‑nștiințaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înștiința, înștiințezverb

  • 1. A aduce la cunoștință; a da de știre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A! dar uitasem să te înștiințez. Mîine seară sîntem invitați în oraș la masă. ARGHEZI, P. T. 134. DLRLC
    • format_quote Turturica ajunsese la Împăratul-Verde și-l înștiințase. CREANGĂ, P. 277. DLRLC
    • format_quote Lăpușneanul, pre care îl înștiințase de pornirea norodului, trimise pre armașul să-i întrebe ce vor și ce cer. NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
    • 1.1. reflexiv învechit A lua cunoștință, a prinde de veste. DEX '09 DEX '98
      sinonime: afla
      • format_quote Acest sunet, acest nume valurile îl primesc; Unul altuia îi spune; Dunărea se-nștiințează. ALEXANDRESCU, P. 133. DLRLC
etimologie:
  • În + știință DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.