16 definiții pentru înturna

din care

Explicative DEX

ÎNTURNA, întorn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.

ÎNTURNA, întorn, vb. I. (Reg.) Refl. și tranz. 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia2, a (se) întoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) îndrepta în altă direcție. 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. – În + turna.

înturna [At:...

ÎNTURNA, $întorn...

A ÎNTURNA întorn...

@A SE ÎNTURNA mă în...

înturnà v. a întoa...

întorna v #...

întórn, a -urná ...

Ortografice DOOM

înturna (a ~) (#r...

înturna (a ~) (...

înturna vb., ind....

Sinonime

ÎNTURNA vb. v. $d...

înturna vb. #v....

Regionalisme / arhaisme

înturná, v.t.r. (r...

înturna, vb. tran...

înturna, vb. tranz., refl. – A (se) întoarce: „Cine focu o grebla? / Mândruțu’ dac-a-nturna” (Papahagi 1925: 170). – Lat. tornare (Felecan 2011).

Intrare: înturna
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnare
  • ‑nturnare
  • înturnat
  • ‑nturnat
  • înturnatu‑
  • ‑nturnatu‑
  • înturnând
  • ‑nturnând
  • înturnându‑
  • ‑nturnându‑
singular plural
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
  • înturnați
  • ‑nturnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întorn
  • ‑ntorn
(să)
  • întorn
  • ‑ntorn
  • înturnam
  • ‑nturnam
  • înturnai
  • ‑nturnai
  • înturnasem
  • ‑nturnasem
a II-a (tu)
  • întorni
  • ‑ntorni
(să)
  • întorni
  • ‑ntorni
  • înturnai
  • ‑nturnai
  • înturnași
  • ‑nturnași
  • înturnaseși
  • ‑nturnaseși
a III-a (el, ea)
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
(să)
  • întoarne
  • ‑ntoarne
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnă
  • ‑nturnă
  • înturnase
  • ‑nturnase
plural I (noi)
  • înturnăm
  • ‑nturnăm
(să)
  • înturnăm
  • ‑nturnăm
  • înturnam
  • ‑nturnam
  • înturnarăm
  • ‑nturnarăm
  • înturnaserăm
  • ‑nturnaserăm
  • înturnasem
  • ‑nturnasem
a II-a (voi)
  • înturnați
  • ‑nturnați
(să)
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnați
  • ‑nturnați
  • înturnarăți
  • ‑nturnarăți
  • înturnaserăți
  • ‑nturnaserăți
  • înturnaseți
  • ‑nturnaseți
a III-a (ei, ele)
  • întoarnă
  • ‑ntoarnă
(să)
  • întoarne
  • ‑ntoarne
  • înturnau
  • ‑nturnau
  • înturna
  • ‑nturna
  • înturnaseră
  • ‑nturnaseră
întorna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înturna, întornverb

regional
  • 1. A veni sau a face pe cineva să vină înapoi; a (se) înapoia, a (se) întoarce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar să mă întorn unde lăsasem, adică la început. ARGHEZI, P. T. 84. DLRLC
    • format_quote S-a nemerit să apucați tot pe un drum ca să vă înturnați la domiciliu. CARAGIALE, O. I 46. DLRLC
    • format_quote Rămîi aici pînă la noapte, cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
    • format_quote Sîrbul se tot ducea... Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina. ALECSANDRI, P. P. 108. DLRLC
    • format_quote Suflă, doamne-un vînt, Suflă-l pe pămînt... Mîndra să-mi întoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. DLRLC
    • format_quote figurat Gîndul meu pe unde-aleargă Nu-i pasăre să-l întreacă... Numai puiul, dacă-ar vrea, Ca vîntul l-ar înturna. SEVASTOS, C. 84. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre o stare afectivă sau maladivă) A cuprinde pe cineva din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Te apucă și afurisita de boală; al patrulea an de cînd te tot întoarnă. CONTEMPORANUL, VII 490. DLRLC
      • format_quote Dragostea mă-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 9. DLRLC
  • 2. A (se) îndrepta în altă direcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se oprea din cînd în cînd și înturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU, E. 122. DLRLC
    • format_quote Îi înturnai spatele. MARIAN, S. 66. DLRLC
    • format_quote Înturnă ochii și zări acele patru capete spăriate. NEGRUZZI, S. I 78. DLRLC
    • format_quote figurat De ce taci cînd, fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206. DLRLC
    • format_quote Înturnîndu-se către munte, Lăzureanul dădu drumul unui strigăt puternic. SADOVEANU, O. A. II 207. DLRLC
    • format_quote Făcură o horă și începură a se înturna în dreapta și în stînga, cîntînd o arie sălbatică cu niște voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298. DLRLC
    • format_quote Se înturnă către boieri și zise... NEGRUZZI, S. I 148. DLRLC
  • 3. A (se) întoarce de pe o parte pe alta; a (se) învârti, a (se) suci. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + turna DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.