15 definiții pentru întinge

din care

Explicative DEX

ÎNTINGE, înting, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.

ÎNTINGE, înting, vb. III. Tranz. (Pop.) A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. ♦ A muia ușor într-un lichid. [Perf. s. întinsei, part. întins] – Lat. intingere.

întinge [At:...

ÎNTINGE, $înting...

A ÎNTINGE înting...

întinge v. a băga,...

întíng, -tins, a @...

Ortografice DOOM

întinge (a ~) (a ...

întinge (a ~) (...

întinge vb., ind....

Etimologice

@întinge (înting, ...

Sinonime

ÎNTINGE vb. v. $î...

întinge vb. #v....

TINGE vb. v. $ati...

tinge vb. v. ...

Intrare: întinge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întinge
  • ‑ntinge
  • întingere
  • ‑ntingere
  • întins
  • ‑ntins
  • întinsu‑
  • ‑ntinsu‑
  • întingând
  • ‑ntingând
  • întingându‑
  • ‑ntingându‑
singular plural
  • întinge
  • ‑ntinge
  • întingeți
  • ‑ntingeți
  • întingeți-
  • ‑ntingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înting
  • ‑nting
(să)
  • înting
  • ‑nting
  • întingeam
  • ‑ntingeam
  • întinsei
  • ‑ntinsei
  • întinsesem
  • ‑ntinsesem
a II-a (tu)
  • întingi
  • ‑ntingi
(să)
  • întingi
  • ‑ntingi
  • întingeai
  • ‑ntingeai
  • întinseși
  • ‑ntinseși
  • întinseseși
  • ‑ntinseseși
a III-a (el, ea)
  • întinge
  • ‑ntinge
(să)
  • întingă
  • ‑ntingă
  • întingea
  • ‑ntingea
  • întinse
  • ‑ntinse
  • întinsese
  • ‑ntinsese
plural I (noi)
  • întingem
  • ‑ntingem
(să)
  • întingem
  • ‑ntingem
  • întingeam
  • ‑ntingeam
  • întinserăm
  • ‑ntinserăm
  • întinseserăm
  • ‑ntinseserăm
  • întinsesem
  • ‑ntinsesem
a II-a (voi)
  • întingeți
  • ‑ntingeți
(să)
  • întingeți
  • ‑ntingeți
  • întingeați
  • ‑ntingeați
  • întinserăți
  • ‑ntinserăți
  • întinseserăți
  • ‑ntinseserăți
  • întinseseți
  • ‑ntinseseți
a III-a (ei, ele)
  • înting
  • ‑nting
(să)
  • întingă
  • ‑ntingă
  • întingeau
  • ‑ntingeau
  • întinseră
  • ‑ntinseră
  • întinseseră
  • ‑ntinseseră
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tinge
  • tingere
  • tins
  • tinsu‑
  • tingând
  • tingându‑
singular plural
  • tinge
  • tingeți
  • tingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ting
(să)
  • ting
  • tingeam
  • tinsei
  • tinsesem
a II-a (tu)
  • tingi
(să)
  • tingi
  • tingeai
  • tinseși
  • tinseseși
a III-a (el, ea)
  • tinge
(să)
  • tingă
  • tingea
  • tinse
  • tinsese
plural I (noi)
  • tingem
(să)
  • tingem
  • tingeam
  • tinserăm
  • tinseserăm
  • tinsesem
a II-a (voi)
  • tingeți
(să)
  • tingeți
  • tingeați
  • tinserăți
  • tinseserăți
  • tinseseți
a III-a (ei, ele)
  • ting
(să)
  • tingă
  • tingeau
  • tinseră
  • tinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întinge, întingverb

  • 1. popular A muia pâine sau mămăligă într-o mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înghițea felie după felie și întingea în topitură bucăți mari de mămăligă, pe care le căptușea apoi cu brînză. SADOVEANU, B. 95. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Moș Căpățînă începu a întinge și el în mojdeiul pe sfîrșite. HOGAȘ, M. N. 197. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Decît să înting în unt Și să mă uit în pămînt, Mai bine-oi întinge-n sare Și m-oi uita la soare. SEVASTOS, N. 28. DLRLC
    • 1.1. A muia ușor într-un lichid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Condicaru în picioare îi citea jălbile, întingînd, din vreme în vreme, condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu. GHICA, S. 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.