opțiuni
  • info

22 de definiții pentru înstrăina

din care

Explicative DEX

ÎNSTRĂINA, înstrăinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stră-i. – Var.: înstreina vb. I] – În + străin.

ÎNSTRĂINA, înstrăinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stră-i. – Var.: înstreina vb. I] – În + străin.

înstrăina [#At...

ÎNSTRĂINA, $înstr...

A ÎNSTRĂINA ~ez ...

@A SE ÎNSTRĂINA mă ...

înstrăinà v. 1. ...

ÎNSTREINA vb. I v. înstrăina.

ÎNSTREINA vb. I v. înstrăina.

înstreina v...

înstriina v...

înstrina v ...

‡ASTREINA, ‡@AS...

ÎNSTREINA vb. I...

înstrăinéz v. tr. ...

Ortografice DOOM

înstrăina (a ~) (...

înstrăina (a ~)...

înstrăina vb. (si...

înstrăina...

înstrăinez.

Sinonime

ÎNSTRĂINA vb. @1....

ÎNSTRĂINA vb. v. ...

ÎNSTRĂINA vb. @...

înstrăina vb. #...

Intrare: înstrăina
  • silabație: în-stră-i-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstrăina
  • ‑nstrăina
  • înstrăinare
  • ‑nstrăinare
  • înstrăinat
  • ‑nstrăinat
  • înstrăinatu‑
  • ‑nstrăinatu‑
  • înstrăinând
  • ‑nstrăinând
  • înstrăinându‑
  • ‑nstrăinându‑
 singular plural
  • înstrăinează
  • ‑nstrăinează
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstrăinez
  • ‑nstrăinez
 (să)
  • înstrăinez
  • ‑nstrăinez
  • înstrăinam
  • ‑nstrăinam
  • înstrăinai
  • ‑nstrăinai
  • înstrăinasem
  • ‑nstrăinasem
a II-a (tu)
  • înstrăinezi
  • ‑nstrăinezi
 (să)
  • înstrăinezi
  • ‑nstrăinezi
  • înstrăinai
  • ‑nstrăinai
  • înstrăinași
  • ‑nstrăinași
  • înstrăinaseși
  • ‑nstrăinaseși
a III-a (el, ea)
  • înstrăinează
  • ‑nstrăinează
 (să)
  • înstrăineze
  • ‑nstrăineze
  • înstrăina
  • ‑nstrăina
  • înstrăină
  • ‑nstrăină
  • înstrăinase
  • ‑nstrăinase
plural I (noi)
  • înstrăinăm
  • ‑nstrăinăm
 (să)
  • înstrăinăm
  • ‑nstrăinăm
  • înstrăinam
  • ‑nstrăinam
  • înstrăinarăm
  • ‑nstrăinarăm
  • înstrăinaserăm
  • ‑nstrăinaserăm
  • înstrăinasem
  • ‑nstrăinasem
a II-a (voi)
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
 (să)
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
  • înstrăinați
  • ‑nstrăinați
  • înstrăinarăți
  • ‑nstrăinarăți
  • înstrăinaserăți
  • ‑nstrăinaserăți
  • înstrăinaseți
  • ‑nstrăinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înstrăinează
  • ‑nstrăinează
 (să)
  • înstrăineze
  • ‑nstrăineze
  • înstrăinau
  • ‑nstrăinau
  • înstrăinară
  • ‑nstrăinară
  • înstrăinaseră
  • ‑nstrăinaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înstreina
  • ‑nstreina
  • înstreinare
  • ‑nstreinare
  • înstreinat
  • ‑nstreinat
  • înstreinatu‑
  • ‑nstreinatu‑
  • înstreinând
  • ‑nstreinând
  • înstreinându‑
  • ‑nstreinându‑
 singular plural
  • înstreinează
  • ‑nstreinează
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înstreinez
  • ‑nstreinez
 (să)
  • înstreinez
  • ‑nstreinez
  • înstreinam
  • ‑nstreinam
  • înstreinai
  • ‑nstreinai
  • înstreinasem
  • ‑nstreinasem
a II-a (tu)
  • înstreinezi
  • ‑nstreinezi
 (să)
  • înstreinezi
  • ‑nstreinezi
  • înstreinai
  • ‑nstreinai
  • înstreinași
  • ‑nstreinași
  • înstreinaseși
  • ‑nstreinaseși
a III-a (el, ea)
  • înstreinează
  • ‑nstreinează
 (să)
  • înstreineze
  • ‑nstreineze
  • înstreina
  • ‑nstreina
  • înstreină
  • ‑nstreină
  • înstreinase
  • ‑nstreinase
plural I (noi)
  • înstreinăm
  • ‑nstreinăm
 (să)
  • înstreinăm
  • ‑nstreinăm
  • înstreinam
  • ‑nstreinam
  • înstreinarăm
  • ‑nstreinarăm
  • înstreinaserăm
  • ‑nstreinaserăm
  • înstreinasem
  • ‑nstreinasem
a II-a (voi)
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
 (să)
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
  • înstreinați
  • ‑nstreinați
  • înstreinarăți
  • ‑nstreinarăți
  • înstreinaserăți
  • ‑nstreinaserăți
  • înstreinaseți
  • ‑nstreinaseți
a III-a (ei, ele)
  • înstreinează
  • ‑nstreinează
 (să)
  • înstreineze
  • ‑nstreineze
  • înstreinau
  • ‑nstreinau
  • înstreinară
  • ‑nstreinară
  • înstreinaseră
  • ‑nstreinaseră
înstrina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înstriina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înstrăina, înstrăinezverb

  • 1. tranzitiv A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aliena
    • format_quote Partea din stînga drumului a fost cea dintîi înstrăinată din pămînturile familiei. Un străbunic a înzestrat cu ea o fată. REBREANU, R. I 71. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Dumneata ai cumpărat. Dînșii au cumpărat... Eu am înstrăinat în deplină stăpînire a facultăților mele. C. PETRESCU, A. 336. DLRLC
    • 1.1. Fura, sustrage. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fura sustrage
      • format_quote Cei care înstrăinează bunuri obștești sunt pedepsiți de lege. DLRLC
  • 2. reflexiv A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. REBREANU, R. I 150. DLRLC
    • 2.1. figurat A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Biata maică simțea că iar va rămînea singură și uitată, că puiul se înstrăinează. SADOVEANU, O. I 271. DLRLC
    • 2.2. tranzitiv A face pe cineva să se îndepărteze de ceva. DLRLC
      • format_quote Două strofe... vom mai transcrie... căci urmarea, pînă la sfîrșit, ne înstrăinează cu totul de viața vînătorilor. ODOBESCU, S. III 89. DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ și: înstrăin. DLRLC
etimologie:
  • În + străin DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.