14 definiții pentru însoțire

din care

Explicative DEX

ÎNSOȚIRE, însoțiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, însoțit. 2. (Pop.) Căsătorie; cununie; nuntă. ♦ Împerechere. – V. însoți.

ÎNSOȚIRE, însoțiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) însoți; întovărășire, însoțit. 2. (Pop.) Căsătorie; cununie; nuntă. ♦ Împerechere. – V. însoți.

însoțire sf ...

ÎNSOȚIRE, $însoți...

însoțire f. 1. a...

însoțíre f. Acțiun...

Ortografice DOOM

însoțire s. #f....

însoțire s. f.,...

însoțire s. f., g...

Jargon

@ÎNSOȚIREA CELORLALT...

Enciclopedice

ÎNSOȚÍRE (< $însoț...

Sinonime

ÎNSOȚIRE s. acomp...

ÎNSOȚIRE s. v. $c...

ÎNSOȚIRE s. aco...

însoțire s. #v....

Intrare: însoțire
însoțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însoțire
  • ‑nsoțire
  • însoțirea
  • ‑nsoțirea
plural
  • însoțiri
  • ‑nsoțiri
  • însoțirile
  • ‑nsoțirile
genitiv-dativ singular
  • însoțiri
  • ‑nsoțiri
  • însoțirii
  • ‑nsoțirii
plural
  • însoțiri
  • ‑nsoțiri
  • însoțirilor
  • ‑nsoțirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însoțire, însoțirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) însoți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. popular Cununie, căsătorie, nuntă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu știu. Mi-i dragă fata. Am avut o nădejde de însoțire. SADOVEANU, O. VII 64. DLRLC
    • format_quote Văd niște mari piedici la însoțirea noastră. NEGRUZZI, S. I 19. DLRLC
    • format_quote A fost o-nsoțire ce trăia-n iubire. PANN, P. V. I 53. DLRLC
    • format_quote Toți zeii fură martori la însoțirea lor. ISPIRESCU, U. 11. DLRLC
etimologie:
  • vezi însoți DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.