23 de definiții pentru îngăduit

din care

Explicative DEX

$îngăduit1 #sn...

$îngăduit2, ~ă...

ÎNGĂDUI, îngădui, vb. IV. 1. Tranz. A da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să... ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. ♦ (Reg.) A întârzia, a zăbovi. [Prez. ind. și: îngăduiesc] – Din magh. engedni.

ÎNGĂDUI, îngădui, vb. IV. 1. Tranz. A da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să... ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. ♦ (Reg.) A întârzia, a zăbovi. [Prez. ind. și: îngăduiesc] – Din magh. engedni.

îngădui [At:...

ÎNGĂDUI, $îngădu...

@A ÎNGĂDUI îngădui ...

@A SE ÎNGĂDUI mă în...

îngăduì v. 1. a ...

îngăduĭ și @-ĭésc...

Ortografice DOOM

îngădui (a ~) #...

îngădui vb., ind....

Etimologice

@îngădui (îngădui,...

Enciclopedice

@FAS EST ET AB HOSTE...

PER FAS ET NEFAS (...

@SI PARVA LICET COMP...

Sinonime

ÎNGĂDUI vb. 1. ...

ÎNGĂDUI vb. v. $i...

îngădui vb. #v....

ÎNGĂDUI vb. @1....

Antonime

Îngăduit ≠ interzi...

A îngădui ≠ a inte...

Expresii și citate

@Fas est et ab hoste...

Regionalisme / arhaisme

îngădui, $îngădui...

Intrare: îngăduit
îngăduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngăduit
  • ‑ngăduit
  • îngăduitul
  • îngăduitu‑
  • ‑ngăduitul
  • ‑ngăduitu‑
  • îngădui
  • ‑ngădui
  • îngăduita
  • ‑ngăduita
plural
  • îngăduiți
  • ‑ngăduiți
  • îngăduiții
  • ‑ngăduiții
  • îngăduite
  • ‑ngăduite
  • îngăduitele
  • ‑ngăduitele
genitiv-dativ singular
  • îngăduit
  • ‑ngăduit
  • îngăduitului
  • ‑ngăduitului
  • îngăduite
  • ‑ngăduite
  • îngăduitei
  • ‑ngăduitei
plural
  • îngăduiți
  • ‑ngăduiți
  • îngăduiților
  • ‑ngăduiților
  • îngăduite
  • ‑ngăduite
  • îngăduitelor
  • ‑ngăduitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)