13 definiții pentru îndrăznit

din care

Explicative DEX

$îndrăznit1 #s...

@$îndrăznit2, ~ă...

ÎNDRĂZNI, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. „a îndrăzni” < sl.).

ÎNDRĂZNI, îndrăznesc, vb. IV. Tranz. A avea curaj; a nu se teme, a cuteza să... – În + drăzni (înv. „a îndrăzni” < sl.).

îndrăzni [At:...

ÎNDRĂZNI, $îndrăz...

A ÎNDRĂZNI ~esc ...

îndrăznésc v. tr. ...

Ortografice DOOM

îndrăzni (a ~) ...

îndrăzni vb., ind...

Etimologice

@îndrăzni (îndrăzn'...

Sinonime

ÎNDRĂZNI vb. 1....

ÎNDRĂZNI vb. @1...

Antonime

A îndrăzni ≠ a se ...

Intrare: îndrăznit
îndrăznit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrăznit
  • ‑ndrăznit
  • îndrăznitul
  • îndrăznitu‑
  • ‑ndrăznitul
  • ‑ndrăznitu‑
  • îndrăzni
  • ‑ndrăzni
  • îndrăznita
  • ‑ndrăznita
plural
  • îndrăzniți
  • ‑ndrăzniți
  • îndrăzniții
  • ‑ndrăzniții
  • îndrăznite
  • ‑ndrăznite
  • îndrăznitele
  • ‑ndrăznitele
genitiv-dativ singular
  • îndrăznit
  • ‑ndrăznit
  • îndrăznitului
  • ‑ndrăznitului
  • îndrăznite
  • ‑ndrăznite
  • îndrăznitei
  • ‑ndrăznitei
plural
  • îndrăzniți
  • ‑ndrăzniți
  • îndrăzniților
  • ‑ndrăzniților
  • îndrăznite
  • ‑ndrăznite
  • îndrăznitelor
  • ‑ndrăznitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)