opțiuni
  • info

18 definiții pentru încrunta

din care

Explicative DEX

ÎNCRUNTA, încrunt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.

ÎNCRUNTA, încrunt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.

încrunta [#At:...

ÎNCRUNTA, $încru...

@A ÎNCRUNTA încrun...

@A SE ÎNCRUNTA mă î...

încruntà v. 1. a...

CRUNTA vb. I #v...

încrúnt, a -á v....

Ortografice DOOM

încrunta (a ~) #v...

încrunta (a ~) ...

încrunta vb., ind...

încrunt.

Sinonime

ÎNCRUNTA vb. a se...

ÎNCRUNTA vb. v. $...

ÎNCRUNTA vb. a ...

încrunta vb. #v...

Antonime

A se încrunta ≠ a ...

Regionalisme / arhaisme

încruntá, $încrunt...

Intrare: încrunta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrunta
  • ‑ncrunta
  • încruntare
  • ‑ncruntare
  • încruntat
  • ‑ncruntat
  • încruntatu‑
  • ‑ncruntatu‑
  • încruntând
  • ‑ncruntând
  • încruntându‑
  • ‑ncruntându‑
 singular plural
  • încruntă
  • ‑ncruntă
  • încruntați
  • ‑ncruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrunt
  • ‑ncrunt
 (să)
  • încrunt
  • ‑ncrunt
  • încruntam
  • ‑ncruntam
  • încruntai
  • ‑ncruntai
  • încruntasem
  • ‑ncruntasem
a II-a (tu)
  • încrunți
  • ‑ncrunți
 (să)
  • încrunți
  • ‑ncrunți
  • încruntai
  • ‑ncruntai
  • încruntași
  • ‑ncruntași
  • încruntaseși
  • ‑ncruntaseși
a III-a (el, ea)
  • încruntă
  • ‑ncruntă
 (să)
  • încrunte
  • ‑ncrunte
  • încrunta
  • ‑ncrunta
  • încruntă
  • ‑ncruntă
  • încruntase
  • ‑ncruntase
plural I (noi)
  • încruntăm
  • ‑ncruntăm
 (să)
  • încruntăm
  • ‑ncruntăm
  • încruntam
  • ‑ncruntam
  • încruntarăm
  • ‑ncruntarăm
  • încruntaserăm
  • ‑ncruntaserăm
  • încruntasem
  • ‑ncruntasem
a II-a (voi)
  • încruntați
  • ‑ncruntați
 (să)
  • încruntați
  • ‑ncruntați
  • încruntați
  • ‑ncruntați
  • încruntarăți
  • ‑ncruntarăți
  • încruntaserăți
  • ‑ncruntaserăți
  • încruntaseți
  • ‑ncruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • încruntă
  • ‑ncruntă
 (să)
  • încrunte
  • ‑ncrunte
  • încruntau
  • ‑ncruntau
  • încruntară
  • ‑ncruntară
  • încruntaseră
  • ‑ncruntaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crunta
  • cruntare
  • cruntat
  • cruntatu‑
  • cruntând
  • cruntându‑
 singular plural
  • cruntează
  • cruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cruntez
 (să)
  • cruntez
  • cruntam
  • cruntai
  • cruntasem
a II-a (tu)
  • cruntezi
 (să)
  • cruntezi
  • cruntai
  • cruntași
  • cruntaseși
a III-a (el, ea)
  • cruntează
 (să)
  • crunteze
  • crunta
  • cruntă
  • cruntase
plural I (noi)
  • cruntăm
 (să)
  • cruntăm
  • cruntam
  • cruntarăm
  • cruntaserăm
  • cruntasem
a II-a (voi)
  • cruntați
 (să)
  • cruntați
  • cruntați
  • cruntarăți
  • cruntaserăți
  • cruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • cruntează
 (să)
  • crunteze
  • cruntau
  • cruntară
  • cruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încrunta, încruntverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mohorî posomorî întuneca antonime: descrunta
    • format_quote Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8. DLRLC
    • format_quote Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117. DLRLC
    • format_quote Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. SP. POPESCU, M. G. 37. DLRLC
    • format_quote Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, F. J. 688. DLRLC
    • format_quote Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83. DLRLC
    • format_quote Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale?... – La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18. DLRLC
  • 2. reflexiv învechit A se umple de sânge; a se înroși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: roși sângera înroși însângera
    • format_quote L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125. DLRLC
    • format_quote reciproc Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, F. 32. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv Cu privire la ochi: înroși. DLRLC
      sinonime: înroși
      • format_quote Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138. DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ și: încruntez. DLRLC
etimologie:
  • În + crunta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.