19 definiții pentru îmbucat

din care

Explicative DEX

$îmbucat1 sn...

îmbucat2, ~ă...

ÎMBUCA, îmbuc, vb. I. 1. Tranz. A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucca „gură”).

îmbuca [At: ...

ÎMBUCA, îmbuc, vb. I. 1. Tranz. A vârî în gură ceva de mâncare; a mânca (în pripă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. 2. Refl. (Despre piese) A intra cu un capăt în altă piesă; a se împreuna, a se uni. – Lat. *imbuccare (< bucca „gură”).

ÎMBUCA, îmbuc,...

A ÎMBUCA îmbuc $...

A SE ÎMBUCA $pers...

îmbucà v. 1. a p...

îmbúc, a v. t...

Ortografice DOOM

îmbuca (a ~) #v...

îmbuca vb., ind. ...

Etimologice

@îmbuca (îmbuc, îm...

Sinonime

ÎMBUCA vb. a îmbi...

ÎMBUCA vb. v. $gu...

îmbuca vb. v....

Regionalisme / arhaisme

îmbucát, $-ă, îmbu...

îmbuca, îmbuc, ...

îmbuca, îmbuc, vb. tranz. – 1. A gusta din mâncare. 2. A înfuleca. – Lat. *imbuccare (DER).

Intrare: îmbucat
îmbucat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbucat
  • ‑mbucat
  • îmbucatul
  • îmbucatu‑
  • ‑mbucatul
  • ‑mbucatu‑
  • îmbuca
  • ‑mbuca
  • îmbucata
  • ‑mbucata
plural
  • îmbucați
  • ‑mbucați
  • îmbucații
  • ‑mbucații
  • îmbucate
  • ‑mbucate
  • îmbucatele
  • ‑mbucatele
genitiv-dativ singular
  • îmbucat
  • ‑mbucat
  • îmbucatului
  • ‑mbucatului
  • îmbucate
  • ‑mbucate
  • îmbucatei
  • ‑mbucatei
plural
  • îmbucați
  • ‑mbucați
  • îmbucaților
  • ‑mbucaților
  • îmbucate
  • ‑mbucate
  • îmbucatelor
  • ‑mbucatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbuca, îmbucverb

  • 1. tranzitiv A mânca (în grabă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dă-i ceva să-mbuce dumnealui, că vine de departe. DUMITRIU, B. F. 18. DLRLC
    • format_quote Se așeză să îmbuce din merindea ce și-o adusese. REBREANU, I. 93. DLRLC
    • format_quote Se întoarse pe la prînz și după ce îmbucă ceva și văzu ce-i pe-acasă, luă săculețul și porni la hambare. DUNĂREANU, CH. 72. DLRLC
    • format_quote Să-mbucați ceva la noi și apoi vă-ți tot duce. SANDU-ALDEA, U. P. 43. DLRLC
    • format_quote După ce îmbucă ce bruma se găsi, își luă ziua bună și plecă. POPESCU, B. IV 108. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Șed minerii la popas Pe sub cetina de brazi Și îmbucă de amiaz. DEȘLIU, M. 46. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Unii se mai repezeau pe-acasă, să-și mai vază de vite ori să mai îmbuce, dar se întorceau curînd, parcă le-ar fi fost frică să nu se întîmple ceva în lipsa lor. REBREANU, R. II 17. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Nu află alt adăpost spre a îmbuca sau a dormi ziua. ODOBESCU, S. III 17. DLRLC
    • format_quote Unde deschise o gură, de să mă îmbuce. ISPIRESCU, L. 14. DLRLC
    • format_quote O zmeoaică-l îmbuca. TEODORESCU, P. P. 441. DLRLC
    • 1.1. (și) absolut A băga mâncare în gură. DLRLC
      • format_quote Bătut de gînduri, îmbuca rar. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 34. DLRLC
  • 2. tranzitiv (Cu privire la instrumente de suflat) A duce la gură, a vârî capătul în gură. DLRLC
    • format_quote Corniștii din fruntea companiilor își îmbucau instrumentele cu încrețiri de bărbii albăstrite de perdaful bricelor. MACEDONSKI, O. III 26. DLRLC
    • format_quote Unchiașul, obosit, nu se sfii a îmbuca bărbătește trîmbița vînătorească. ODOBESCU, S. III 95. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre piese tehnice) A intra cu un capăt în altă piesă pentru a forma împreună un ansamblu; a se împreuna, a se uni. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Aici nu se bătuse un nit cum trebuia, aici nu se îmbucase bine o bucșă. PAS, L. I 72. DLRLC
    • format_quote Niște bolte ogivale ce se îmbucau între ele. ODOBESCU, S. I 442. DLRLC
    • format_quote figurat Cîrdurile se amestecară, se îmbucară într-un stol de capete și începură să fugă, înghesuindu-se una într-alta. PREDA, Î. 144. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.