17 definiții pentru îmbelșugare

din care

Explicative DEX

ÎMBELȘUGARE s. f. Belșug; abundență, îndestulare. [Var.: (reg.) îmbielșugare s. f.] – V. îmbelșuga.

ÎMBELȘUGARE s. f. Belșug; abundență, îndestulare. [Var.: (reg.) îmbielșugare s. f.] – V. îmbelșuga.

îmbelșugare $#s...

ÎMBELȘUGARE #s. f...

îmbelșugare f. ahu...

îmbelșugáre f. Bel...

ÎMBIELȘUGARE s. f. v. îmbelșugare.

ÎMBIELȘUGARE s. f. v. îmbelșugare.

bilșugare $sf...

îmbieșlugare $#...

îmbilșugare $#s...

$înbielșugare #sf...

înbilșugare $#s...

ÎMBIELȘUGARE #s. ...

Ortografice DOOM

îmbelșugare s. ...

îmbelșugare #s. f...

îmbelșugare s. f....

Sinonime

ÎMBELȘUGARE s. v....

ÎMBELȘUGARE s. ...

Intrare: îmbelșugare
îmbelșugare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbelșugare
  • ‑mbelșugare
  • îmbelșugarea
  • ‑mbelșugarea
plural
  • îmbelșugări
  • ‑mbelșugări
  • îmbelșugările
  • ‑mbelșugările
genitiv-dativ singular
  • îmbelșugări
  • ‑mbelșugări
  • îmbelșugării
  • ‑mbelșugării
plural
  • îmbelșugări
  • ‑mbelșugări
  • îmbelșugărilor
  • ‑mbelșugărilor
vocativ singular
plural
îmbielșugare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbielșugare
  • ‑mbielșugare
  • îmbielșugarea
  • ‑mbielșugarea
plural
  • îmbielșugări
  • ‑mbielșugări
  • îmbielșugările
  • ‑mbielșugările
genitiv-dativ singular
  • îmbielșugări
  • ‑mbielșugări
  • îmbielșugării
  • ‑mbielșugării
plural
  • îmbielșugări
  • ‑mbielșugări
  • îmbielșugărilor
  • ‑mbielșugărilor
vocativ singular
plural
înbilșugare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înbielșugare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îmbilșugare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bilșugare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbelșugare, îmbelșugărisubstantiv feminin

  • 1. Abundență, belșug, îndestulare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Unchiașul... de la venirea băiatului, trăia mai bine și mai cu îmbelșugare. POPESCU, B. IV 42. DLRLC
    • format_quote Frumusețile ce natura le răspîndește... cu atîta îmbelșugare. NEGRUZZI, S. I 315. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbelșuga DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.