26 de definiții pentru zvon

din care

Explicative DEX

ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoa s. f.] – Din sl. zvonŭ.

ZVON, zvonuri, s. n. 1. Știre, veste (care circulă din om în om); p. ext. informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foșnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoa s. f.] – Din sl. zvonŭ.

zvon1 sn [#At...

zvon2 sn [#At...

zvon1 s.n. @1...

zvon2 $s.n. (re...

ZVON, zvonuri, #...

ZVON, zvonuri, #...

ZVON ~uri n. 1) ...

zvon n., pl. urĭ...

ZVOA s. f. v. zvon.

ZVOA s. f. v. zvon.

svon sn vz...

zbon sn vz $...

znov1 sn vz...

zvorn sn vz ...

ZVOA s. f. #v...

ZVOA s. f. #v...

svon n. 1. sunet...

Ortografice DOOM

zvon s. n., #p...

zvon s. n. pl....

zvon s. n., pl. $z...

Etimologice

svon (-nuri), #s. ...

Argou

zvon, $zvonuri #s....

Sinonime

ZVON s. 1. vorbă...

ZVON s. v. $clopot...

Intrare: zvon
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvon
  • zvonul
  • zvonu‑
plural
  • zvonuri
  • zvonurile
genitiv-dativ singular
  • zvon
  • zvonului
plural
  • zvonuri
  • zvonurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvoa
  • zvoana
plural
  • zvoane
  • zvoanele
genitiv-dativ singular
  • zvoane
  • zvoanei
plural
  • zvoane
  • zvoanelor
vocativ singular
plural
zvorn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zbon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • svon
  • svonul
  • svonu‑
plural
  • svonuri
  • svonurile
genitiv-dativ singular
  • svon
  • svonului
plural
  • svonuri
  • svonurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zvon, zvonurisubstantiv neutru

  • 1. Știre, veste (care circulă din om în om). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiecare înțelegea că nu-i la mijloc decît un zvon nebun. SADOVEANU, O. VIII 149. DLRLC
    • format_quote Auzind părintele Duhu că s-a făcut zvon prin Iași despre niște năzdrăvănii ca aceste, cică s-a luat... pe gînduri. CREANGĂ, A. 142. DLRLC
    • format_quote Mai mîndruță decît ea Cîmpul floare nu avea, Stea pe ceriuri nu era, Încît zvonul ajungea Pînă-n țeara turcului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mișcarea unei mulțimi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A înălțat încet-încet ochii și i-a ațintit asupra căpitanului... ascultînd în același timp zvonul norodului de afară. SADOVEANU, N. P. 189. DLRLC
    • format_quote Auzi zvon de glasuri multe la poartă și, uitîndu-se pe un ochi de geam, văzu cum ograda babei se umple de lume. STĂNOIU, C. I. 67. DLRLC
    • format_quote Dimineața ca un fum Urcă pe coline, Zvon de glasuri dinspre drum Pînă-n preajmă-i vine. TOPÎRCEANU, B. 10. DLRLC
  • 3. Zgomot confuz, ușor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ca o vecernie domoală Se stinge zvonul din dumbravă. GOGA, P. 23. DLRLC
    • format_quote Zvonurile imensei singurătăți a Deltei scădeau înăbușite de zbuciumul și răsuflarea mării. BART, E. 316. DLRLC
    • format_quote Și deodată, dintre dealuri, Se desprinde larg un zvon Depărtat și monoton, Ca un murmur lung de ape. TOPÎRCEANU, B. 40. DLRLC
    • format_quote Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier... E atîta vară-n aer, e atît de dulce zvonul. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
    • format_quote Livada a rămas iar liniștită în soare; s-auzea, ca murmurul prelung al unei strune, zvonul albinelor. SADOVEANU, N. F. 155. DLRLC
    • format_quote Nu mă poci apropia, Fîn uscat la boi a da, De zvonul albinelor, De para făcliilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 514. DLRLC
    • format_quote Poezia mea cîntă revărsarea zorilor noi La al treilea zvon de cocoși. TULBURE, V. R. 7. DLRLC
    • format_quote O stea se surpă-n țăndări și negura o taie. Copacii se întind în somn, cu zvon de mierle. STANCU, C. 96. DLRLC
    • format_quote Ieșise mai curînd ca de obicei, ca să asculte zvonul cel dulce al paserilor. SADOVEANU, P. 45. DLRLC
    • format_quote În făptura părintelui Nicodim... urmează a suna șuietul pădurii și zvonul apei de munte. SADOVEANU, F. J. 610. DLRLC
    • format_quote Privind eu orizonul Ascult, în noapte, zvonul De ape somnoroase. BELDICEANU, P. 77. DLRLC
    • format_quote Lunca a început a suna de zvonul unui vînt grabnic. SADOVEANU, N. P. 29. DLRLC
  • 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cineva doarme cu capul pe pușcă Și poate visează zvon de talangă. BENIUC, V. 76. DLRLC
    • format_quote Hăt un clopot își distramă zvonul. LESNEA, C. D. 77. DLRLC
    • format_quote Cobzarule, de-ai ști cît farmec Și voie bună răspîndești Cu zvonul cîntecelor tale. IOSIF, V. 48. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.