16 definiții pentru zbucium

din care

Explicative DEX

ZBUCIUM, zbuciumuri, s. n. 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. [Pl. și: (rar) zbuciume] – Din zbuciuma (derivat regresiv).

zbucium sn [#...

zbucium s.n. @1...

ZBUCIUM, (rar) zbuciume, s. n. 1. Stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr. 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală. – Din zbuciuma (derivat regresiv).

ZBUCIUM, $zbucium...

ZBUCIUM s. n. @...

ZBUCIUM ~uri n....

1) zbúcĭum n., pl....

Ortografice DOOM

zbucium s. n....

zbucium s. n., ...

zbucium s. n., pl...

Sinonime

ZBUCIUM s. 1. v...

ZBUCIUM s. 1....

Antonime

Zbucium ≠ astâmpăr...

Intrare: zbucium
zbucium1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbucium
  • zbuciumul
  • zbuciumu‑
plural
  • zbuciumuri
  • zbuciumurile
genitiv-dativ singular
  • zbucium
  • zbuciumului
plural
  • zbuciumuri
  • zbuciumurilor
vocativ singular
plural
zbucium2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbucium
  • zbuciumul
  • zbuciumu‑
plural
  • zbuciume
  • zbuciumele
genitiv-dativ singular
  • zbucium
  • zbuciumului
plural
  • zbuciume
  • zbuciumelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbucium, zbuciumurisubstantiv neutru

  • 1. Stare de neliniște sufletească. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Îi voi mărturisi zbuciumul și insomniile mele! GALACTION, O. I 107. DLRLC
    • format_quote Numai cel ce-a iubit poate să-și închipuie zbuciumul Mărioarei. La TDRG. DLRLC
  • 2. Mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Poate să fi fost pe la cîntători, cînd urletele vijeliei începură a-și scoborî glasul și zbuciumul codrilor a se mai potoli. HOGAȘ, M. N. 178. DLRLC
    • format_quote Dunărea începe să vîjîie mînioasă, – e un zbucium și un clocot de valuri dintr-un mal în altul. VLAHUȚĂ, O. A. 407. DLRLC
    • format_quote Bag mîna și scot pupăza vlăguită de-atîta zbucium. CREANGĂ, A. 55. DLRLC
    • format_quote Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.