opțiuni
  • info

16 definiții pentru vătămător (adj.)

din care

Explicative DEX

VĂTĂMĂTOR, -OARE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + suf. -ător.

@$vătămător, ~oare...

vătămător, -oare...

VĂTĂMĂTOR, -OARE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminacee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutatus). – Vătăma + suf. -ător.

@VĂTĂMĂTOR, -OARE,...

@VĂTĂMĂTOR1 ~oare...

VĂTĂMĂTOR2 ~i $m...

vătămător a. 1. ...

vătămătór, -oáre a...

Ortografice DOOM

vătămător1 #ad...

vătămător1 #adj....

vătămător2 (inse...

vătămător adj. m....

Sinonime

VĂTĂMĂTOR adj. @1...

VĂTĂMĂTOR adj. ...

Antonime

Vătămător ≠ nedăun...

Intrare: vătămător (adj.)
vătămător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătămător
  • vătămătorul
  • vătămătoru‑
  • vătămătoare
  • vătămătoarea
plural
  • vătămători
  • vătămătorii
  • vătămătoare
  • vătămătoarele
genitiv-dativ singular
  • vătămător
  • vătămătorului
  • vătămătoare
  • vătămătoarei
plural
  • vătămători
  • vătămătorilor
  • vătămătoare
  • vătămătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vătămător, vătămătoareadjectiv

  • 1. Care vatămă sau poate vătăma. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: dăunător păgubitor stricător
    • format_quote În sufletul tău stăruia spaima pricinuită de un om... puțin băut sau un biet nebun fără gînduri vătămătoare. PAS, Z. I 228. DLRLC
    • format_quote În mîna unui nebun, sau încă și mai mult, în mîna unui hoț, cuțitul este peste măsură de vătămător. GHEREA, ST. CR. II 83. DLRLC
    • format_quote Însă mania sa cea vătămătoare... era ideea ce-și făcuse... că trebuie să moară. NEGRUZZI, S. I 207. DLRLC
    • format_quote Să fugiți de trîndăvire care este vătămătoare și trupește și sufletește. DRĂGHICI, R. 156. DLRLC
etimologie:
  • Vătăma + -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.