opțiuni
  • info

30 de definiții pentru vălătuc

din care

Explicative DEX

VĂLĂTUC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din val. Cf. tăvălug.

vălătuc sm [...

vălătuc s.m. @1...

VĂLĂTUC, vălătuci, s. m. 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ Loc. adv. De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). 3. Tăvălug. – Din tăvăluc.

VĂLĂTUC, $vălătuc...

VĂLĂTUC ~ci m. ...

vălătuc m. 1. va...

vălătúc m. (met. d...

vălăntac sm #...

vălăntoc sm #...

vălăntuc sn #...

vălătoc s #vz...

vălătug sn #v...

vălântac sn ...

vălotac s #vz...

văluntac s ...

vătăluc sm #v...

vătălug s #vz...

vălăntug s.n. v...

vălătoc s.n. v....

vălătug s.m. v....

cĭurlán m. (cp. cu...

Ortografice DOOM

vălătuc s. m....

vălătuc s. m., ...

vălătuc s. m., pl...

vălătuc...

Sinonime

VĂLĂTUC s. 1. v...

VĂLĂTUC s. v. $ci...

VĂLĂTUC s. 1....

vălătuc s. v....

Intrare: vălătuc
vălătuc1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălătuc
  • vălătucul
  • vălătucu‑
plural
  • vălătuci
  • vălătucii
genitiv-dativ singular
  • vălătuc
  • vălătucului
plural
  • vălătuci
  • vălătucilor
vocativ singular —
plural —
vălătuc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălătuc
  • vălătucul
  • vălătucu‑
plural
  • vălătuce
  • vălătucele
genitiv-dativ singular
  • vălătuc
  • vălătucului
plural
  • vălătuce
  • vălătucelor
vocativ singular —
plural —
vătălug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vătăluc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văluntac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vălotac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vălântac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vălătug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vălătoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vălăntuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vălăntoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vălăntac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vălătuc, vălătucisubstantiv masculin

  • 1. Sul făcut dintr-un material (flexibil), înfășurat în sensul uneia dintre laturile sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: rulou sul val
    • format_quote Se întoarse... cu un vălătuc de saci. CAMILAR, N. II 396. DLRLC
    • format_quote Luminița se plecase deasupra vălătucului de vată. C. PETRESCU, Î. II 46. DLRLC
    • format_quote Luară vălătucul și prin învălmășeală îl scoaseră pe chei. DUNĂREANU, CH. 51. DLRLC
    • format_quote Scoțînd un vălătuc de hîrtie. NEGRUZZI, S. III 97. DLRLC
    • format_quote Cu grebla brazdele [de fân] se fac vălătuci, rostogolindu-se de la un capăt, întocmai cum s-ar rostogoli un val de pînză. PAMFILE, A. R. 158. DLRLC
    • format_quote Strînsei vălătuc mantaua și surtucul, legai vălătucul cu nojițele dindărăt la șea și mă făcui sprinten pentru orice împrejurare. HOGAȘ, M. N. 220. DLRLC
    • format_quote figurat Fotografiile de pe pian ardeau și scoteau vălătuci de fum. DUMITRIU, B. F. 85. DLRLC
    • format_quote figurat Urmărea c-o privire leneșă legănarea vălătucilor de nori ce făceau ape, sclipind ca niște bucăți de sidef pînă ce se subțiau ca un puf argintiu. VLAHUȚĂ, O. A. 102. DLRLC
    • format_quote (În metafore și comparații) Afară ningea, pătrundeau vălătuc înăuntru trîmbe pestrițe de fulgi mari, învîrtejiți. V. ROM. noiembrie 1953, 175. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De-a vălătucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Vede pe uliul găinilor venind de-a vălătucul în jos și picînd nu departe de dînsul. MARIAN, O. I 176. DLRLC
  • 2. Material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, în formă de colaci sau de cărămizi, din care se clădesc pereții caselor țărănești (astupându-se o îngrăditură de pari). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote În grajduri bune de vălătuci, bat din copite și sforăiesc cai pietroși moldovenești. SADOVEANU, O. I 50. DLRLC
  • 3. Unealtă sau mașină formată dintr-un cilindru (sau mai mulți), folosită în operațiile de îndesare și nivelare a pământului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: tăvălug
    • format_quote Tot pentru acest scop [la boronit] se folosește și tăvălucul, vălătucul... cu care se tăvălucesc bolovanii. PAMFILE, A. R. 61. DLRLC
  • 4. Instrument pentru stârnirea peștilor, alcătuit dintr-un snop de nuiele pe care îl agită pescarii în apă. DLRLC
    sinonime: val
etimologie:
  • val DEX '09 NODEX
  • cf. tăvălug DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.