opțiuni
  • info

31 de definiții pentru vâlcea

din care

Explicative DEX

VÂLCEA, -ICĂ, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula). – Vâlcică cu schimbare de suf.

vâlcea [At: ...

VÂLCEA, vâlcele, s. f. 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară; vâlcică. 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1). – Lat. *vallicella (= vallicula).

VÂLCEA ~ele f....

vălcea sf #...

vălceauă sf...

vălcică sf #v...

vâlceaoă sf...

vâlceauă sf...

vâlcică [At:...

vîlcea s.f. @...

vîlcică s.f. Vî...

VÂLCICĂ, vâlcele, s. f. Vâlcea. – Vâlcea + suf. -ică.

VĂLCEA s. f. #v...

VĂLCICĂ s. f. #...

VÎLCEA, -ICĂ, $v...

vălceà f. vale mic...

vălceá, vîlceá și ...

vîlceá, V. @vălcea...

Ortografice DOOM

!vâlcea s. f....

vâlcea / vâlcică...

vâlcea / vâlcică...

vâlcea, -cele.

vâlcică v. @vâl...

vîlcea...

Enciclopedice

@POPESCU-VÂLCEA, Ghe...

RÂBNICUL DE VÂLCEA...

RÂMNICU VÂLCEA @1....

Sinonime

VÂLCEA s. $(GEOGR...

VÂLCICĂ s. $(GEOG...

VÎLCEA s. $(#GE...

VÎLCICĂ s. $(#G...

Intrare: vâlcea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlcea
  • vâlceaua
plural
  • vâlcele
  • vâlcelele
genitiv-dativ singular
  • vâlcele
  • vâlcelei
plural
  • vâlcele
  • vâlcelelor
vocativ singular —
plural —
vâlcică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlcică
  • vâlcica
plural
  • vâlcele
  • vâlcelele
genitiv-dativ singular
  • vâlcele
  • vâlcelei
plural
  • vâlcele
  • vâlcelelor
vocativ singular —
plural —
vâlceauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâlceaoă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălcea
  • vălceaua
plural
  • vălcele
  • vălcelele
genitiv-dativ singular
  • vălcele
  • vălcelei
plural
  • vălcele
  • vălcelelor
vocativ singular —
plural —
vălcică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălcică
  • vălcica
plural
  • vălcele
  • vălcelele
genitiv-dativ singular
  • vălcele
  • vălcelei
plural
  • vălcele
  • vălcelelor
vocativ singular —
plural —
vălceauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâlcea, vâlcelesubstantiv feminin

  • 1. Vale îngustă și puțin adâncă, cu fundul aproape plat și cu versantele în pantă ușoară. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: vâlcelușă vâlcicuță
    • format_quote Cum mergea pe marginea unei vîlcele, iepurașul se opri o clipă să se odihnească. GÎRLEANU, L. 19. DLRLC
    • format_quote Pentru fiecare fîntînă, pîrău, vîlcică, dumbravă și alte locuri drăgălașe ce lăsam în urmă-ne, scoteam cîte un suspin adînc din piepturile noastră. CREANGĂ, A. 124. DLRLC
    • format_quote Voinicele, Să te-ntreci cu rîndunele Peste dealuri și vîlcele. ALECSANDRI, P. A. 36. DLRLC
  • 2. Pârâu mic de-a lungul unei vâlcele (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dare-ar dumnezeu o ploaie Să se facă tot șiroaie, Să crească vîlcelele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 222. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *vallicella (= vallicula). DEX '09 DEX '98 NODEX
  • Vâlcícă cu schimbare de sufix DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.