opțiuni
  • info

19 definiții pentru vornicel

din care

Explicative DEX

VORNICEL, vornicei, s. m. 1. Slujbaș subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate. 2. (Înv.) Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic (3). – Vornic + suf. -el.

VORNICEL, vornicei, s. m. 1. Slujbaș subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate. 2. (Înv.) Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic (3). – Vornic + suf. -el.

vornicel sm...

vornicel s.m. @...

VORNICEL, $vornic...

VORNICEL ~i m. ...

vornicel m. (la ța...

vornicel m. pl. os...

vornicél m., pl. $...

dvornicel sm ...

conăcár m. (d. $co...

Ortografice DOOM

vornicel s. #m....

vornicel s. m.,...

vornicel s. m., p...

Sinonime

VORNICEL s. 1. ...

VORNICEL s. v. $c...

VORNICEL s. @1....

vornicel s. #v....

Regionalisme / arhaisme

VORNICEL s. m....

DVORNICEL s. #m....

Intrare: vornicel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vornicel
  • vornicelul
  • vornicelu‑
plural
  • vornicei
  • vorniceii
genitiv-dativ singular
  • vornicel
  • vornicelului
plural
  • vornicei
  • vorniceilor
vocativ singular
  • vornicelule
  • vornicele
plural
  • vorniceilor
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dvornicel
  • dvornicelul
  • dvornicelu‑
plural
  • dvornicei
  • dvorniceii
genitiv-dativ singular
  • dvornicel
  • dvornicelului
plural
  • dvornicei
  • dvorniceilor
vocativ singular
  • dvornicelule
  • dvornicele
plural
  • dvorniceilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vornicel, vorniceisubstantiv masculin

  • 1. Slujbaș subaltern al vornicului (1.), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Un vornicei intră și merge către Eliade, căruia îi spune la ureche că afară, în curte, este o deputăție de săteni din districtul Buzău. CAMIL PETRESCU, O. II 431. DLRLC
    • format_quote Pe el mi-l țin Vro cinci vornicei. TEODORESCU, P. P. 45. DLRLC
  • 2. învechit Vornic (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colăcar vornic
    • format_quote Vornicele, cînd ți-oi spune, Multe pătimesc în lume. MARIAN, S. 29. DLRLC
  • 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic (3.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: vornic
    • format_quote Vorniceii, cu ploșcile pline cu rachiu, cinsteau lumea în dreapta și în stînga. BUJOR, S. 97. DLRLC
    • format_quote Pepelea vornicel i-au fost la nuntă. ALECSANDRI, P. III 42. DLRLC
    • format_quote poetic Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
etimologie:
  • Vornic + -el. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.