opțiuni
  • info

18 definiții pentru vorbăreț

din care

Explicative DEX

VORBĂREȚ, -EAȚĂ, vorbăreți, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbareț, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -ăreț.

@vorbăreț, ~eață...

vorbăreț, -eață ...

VORBĂREȚ, -EAȚĂ, vorbăreți, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -ăreț.

VORBĂREȚ, -EAȚĂ,...

@VORBĂREȚ ~eață (~...

vorbăreț a. 1. c...

vorbareț, ~ă [#...

vorbareț, -ă adj....

VORBAREȚ, -Ă #adj...

VORBARIȚ, -Ă #adj...

vorbáreț, -ă (est)...

Ortografice DOOM

vorbăreț adj. #...

vorbăreț adj. #...

vorbăreț adj. m.,...

vorbăreț, -reață.

Sinonime

VORBĂREȚ s., adj....

VORBĂREȚ s., #a...

Antonime

Vorbăreț ≠ morocăn...

Intrare: vorbăreț
vorbăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbăreț
  • vorbărețul
  • vorbărețu‑
  • vorbăreață
  • vorbăreața
plural
  • vorbăreți
  • vorbăreții
  • vorbărețe
  • vorbărețele
genitiv-dativ singular
  • vorbăreț
  • vorbărețului
  • vorbărețe
  • vorbăreței
plural
  • vorbăreți
  • vorbăreților
  • vorbărețe
  • vorbărețelor
vocativ singular — —
plural — —
vorbariț adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbariț
  • vorbarițul
  • vorbarițu‑
  • vorbariță
  • vorbarița
plural
  • vorbariți
  • vorbariții
  • vorbarițe
  • vorbarițele
genitiv-dativ singular
  • vorbariț
  • vorbarițului
  • vorbarițe
  • vorbariței
plural
  • vorbariți
  • vorbariților
  • vorbarițe
  • vorbarițelor
vocativ singular — —
plural — —
vorbareț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbareț
  • vorbarețul
  • vorbarețu‑
  • vorbareță
  • vorbareța
plural
  • vorbareți
  • vorbareții
  • vorbarețe
  • vorbarețele
genitiv-dativ singular
  • vorbareț
  • vorbarețului
  • vorbarețe
  • vorbareței
plural
  • vorbareți
  • vorbareților
  • vorbarețe
  • vorbarețelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vorbăreț, vorbăreațăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Căruia îi place să vorbească mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: flecar guraliv gureș limbut vorbar vorbareț
    • format_quote Catrina era mărunțică; dar tot așa de vorbareță ca cucoana Maria. SADOVEANU, B. 204. DLRLC
    • format_quote Nevastă-mea, de unde părea vorbăreață, a devenit lividă. CAMIL PETRESCU, U. N. 163. DLRLC
    • format_quote Vorbăreață, veselă, avea de spus atîtea, încît Ana și mama ei tăcuseră de tot, ascultînd-o. BASSARABESCU, S. N. 140. DLRLC
    • format_quote Dumitru era... nu prea vorbăreț, dar glumeț. ȘEZ. IV 18. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat rar Persoană care vorbește în public. DLRLC
      sinonime: orator
      • format_quote În mijlocul acelei neliniști, vedeai, la fiecare moment, izbucnind cîte un nou vorbăreț. – și din cei mai voinici – îndemnînd lumea să-și apere dreptul. BUJOR, S. 123. DLRLC
    • 1.2. figurat Expresiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: expresiv
      • format_quote Unu-n brațele altuia, tremurînd ei se sărută, Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
etimologie:
  • Vorbi + -ăreț. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.