opțiuni
  • info

19 definiții pentru vagabondaj

din care

Explicative DEX

VAGABONDAJ, (2) vagabondaje, s. n. 1. Vagabondare; starea celui care vagabondează. 2. Infracțiune comisă de o persoană fără domiciliu, fără ocupație stabilă, fără mijloace de subzistență, care trăiește din expediente. – Din fr. vagabondage.

vagabondaj sn...

vagabondaj s.n....

VAGABONDAJ s. n. Vagabondare; starea celui care vagabondează. ♦ Infracțiune comisă de omul capabil de muncă ce refuză să exercite o ocupație, fără domiciliu stabil și lipsit de mijloace cinstite de trai. – Din fr. vagabondage.

VAGABONDAJ, $vaga...

VAGABONDAJ s.n. Vagabondare; starea celui care vagabondează, situația de vagabond. [< fr. vagabondage].

VAGABONDAJ $#s. n...

vagabondaj n. star...

*vagabondáj n., pl...

$vagabondagiu #sn...

$vagabundagiu #sn...

vagabundaj sn...

VAGABUNDAGIU #s. ...

Ortografice DOOM

vagabondaj s. #...

vagabondaj #s. n....

vagabondaj s. n.,...

vagabondaj, -je.

Sinonime

VAGABONDAJ s. @1....

VAGABONDAJ s. @...

Intrare: vagabondaj
vagabondaj substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagabondaj
  • vagabondajul
  • vagabondaju‑
plural
  • vagabondaje
  • vagabondajele
genitiv-dativ singular
  • vagabondaj
  • vagabondajului
plural
  • vagabondaje
  • vagabondajelor
vocativ singular —
plural —
vagabundagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagabundagiu
  • vagabundagiul
  • vagabundagiu‑
plural
  • vagabundagii
  • vagabundagiile
genitiv-dativ singular
  • vagabundagiu
  • vagabundagiului
plural
  • vagabundagii
  • vagabundagiilor
vocativ singular —
plural —
vagabundaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vagabondagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vagabondaj, vagabondajesubstantiv neutru

  • 1. Starea celui care vagabondează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: vagabondare
    • format_quote O înclinare spre vagabondaj. Lucra cîteva zile sau cîteva săptămîni într-un loc și apoi își strămuta uneltele, într-o căruță, într-altă parte. PAS, Z. I 42. DLRLC
    • format_quote Uitase zilele de foame; vagabondajul deznădăjduit cînd se strecura pe lîngă ziduri ca un cîine alungat. C. PETRESCU, C. V. 163. DLRLC
  • 2. Infracțiune comisă de o persoană fără domiciliu, fără ocupație stabilă, fără mijloace de subzistență, care trăiește din expediente. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.