opțiuni
  • info

12 definiții pentru vagaboandă

din care

Explicative DEX

vagaboandă sf...

vagaboandă s.f....

VAGABOND, -OANDĂ, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., s. f. și: vagabondă] – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo.

vagabond, ~ă [#...

vagabond, -ă $s.m...

VAGABOND, -Ă, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo.

VAGABOND, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, loc stabil de așezare, meserie precisă, existență stabilă. ♦ (Fig.) Nestatornic, inconstant. ♦ (Om) de nimic, fără căpătîi. [< fr. vagabond, it. vagabondo < lat. vagabondus < vagari – a rătăci].

VAGABOND, -Ă $#ad...

*vagabónd, -ă adj....

Ortografice DOOM

vagabond adj. #...

vagabond adj. #...

Sinonime

VAGABOND adj., s....

VAGABOND adj., ...

Intrare: vagaboandă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagaboandă
  • vagaboanda
plural
  • vagaboande
  • vagaboandele
genitiv-dativ singular
  • vagaboande
  • vagaboandei
plural
  • vagaboande
  • vagaboandelor
vocativ singular
  • vagaboandă
  • vagaboando
plural
  • vagaboandelor
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vagabondă
  • vagabonda
plural
  • vagabonde
  • vagabondele
genitiv-dativ singular
  • vagabonde
  • vagabondei
plural
  • vagabonde
  • vagabondelor
vocativ singular
  • vagabondă
  • vagabondo
plural
  • vagabondelor
bagaboandă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagaboandă
  • bagaboanda
plural
  • bagaboande
  • bagaboandele
genitiv-dativ singular
  • bagaboande
  • bagaboandei
plural
  • bagaboande
  • bagaboandelor
vocativ singular —
plural —
bagaboantă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagaboantă
  • bagaboanta
plural
  • bagaboante
  • bagaboantele
genitiv-dativ singular
  • bagaboante
  • bagaboantei
plural
  • bagaboante
  • bagaboantelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vagaboandă, vagaboandesubstantiv feminin
vagabond, vagabonzisubstantiv masculin

  • 1. Om sau animal care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; om fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: hoinar vandroc vandră
    • format_quote Cum o să spuie el că domnul Cazangiu e hoț sau vagabond. PAS, Z. I 154. DLRLC
    • format_quote Avea milă mai mult de un om de familie bună, scăpătat, decît de un vagabond nemîncat. CĂLINESCU, E. O. II 139. DLRLC
    • format_quote Compatriotul nostru, înțeleptul Logaridis, a studiat situația acestui vagabond. BART, E. 286. DLRLC
    • format_quote Și-a exprimat nepăsarea față de vagabonzii din clasă. DEXI
    • format_quote Să mai văz eu că se ține bagabontul după mine, și lasă-l! (CAR.). CADE
    • 1.1. Om de nimic, fără căpătâi. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DN MDN '00
      sinonime: derbedeu haimana
    • 1.2. peiorativ Om lipsit de ocupații serioase, care își petrece o bună parte a timpului în căutare de distracții și aventuri. MDA2 DEXI
      • format_quote Era un vagabond simpatic, mereu în căutare de noi cuceriri. DEXI
    • 1.3. Animal, mai ales câine care rătăcește în căutarea hranei (și care este fără stăpân). MDA2 DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.