opțiuni
  • info

21 de definiții pentru urni

din care

Explicative DEX

URNI, urnesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ Tranz. Apune în funcțiune, a porni o mașină, un sistem tehnic. – Din sl. urinonti.

urni [At: VA...

URNI (-nesc) I....

URNI, urnesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ Tranz. A pune în funcțiune o mașină, un sistem tehnic etc. – Din sl. urinonti.

URNI, urnesc, #...

A URNI ~esc $tra...

@A SE URNI mă ~esc...

urnì n. Mold. a mi...

hurni v #vz...

urna v vz...

urnésc v. tr. (vsl...

Ortografice DOOM

urni (a ~) vb.,...

urni (a ~) #vb....

urni vb., ind. pr...

Etimologice

@urni (-nesc, -it...

Enciclopedice

@DOS MOI PU STO KAI ...

Sinonime

URNI vb. v. $clin...

URNI vb. a (se)...

Regionalisme / arhaisme

urní, urnesc, v....

urni, urnesc, v...

urni, urnesc, vb. tranz., refl. – A (se) răsturna, a (se) prăbuși, a (se) îmburda; a (se) urni din loc; a porni, a merge: „Când covata o tomnit / Cuptoriu i s-o urnit” (Calendar 1980: 16). – Din sl. urinati „a devia” (Cihac, DER, DEX).

Intrare: urni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urni
  • urnire
  • urnit
  • urnitu‑
  • urnind
  • urnindu‑
 singular plural
  • urnește
  • urniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urnesc
 (să)
  • urnesc
  • urneam
  • urnii
  • urnisem
a II-a (tu)
  • urnești
 (să)
  • urnești
  • urneai
  • urniși
  • urniseși
a III-a (el, ea)
  • urnește
 (să)
  • urnească
  • urnea
  • urni
  • urnise
plural I (noi)
  • urnim
 (să)
  • urnim
  • urneam
  • urnirăm
  • urniserăm
  • urnisem
a II-a (voi)
  • urniți
 (să)
  • urniți
  • urneați
  • urnirăți
  • urniserăți
  • urniseți
a III-a (ei, ele)
  • urnesc
 (să)
  • urnească
  • urneau
  • urniră
  • urniseră
hurni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
urna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urni, urnescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Caii se urniră și pornirăm la pas. SADOVEANU, O. VI 9. DLRLC
    • format_quote Cînd nu-i convenea lui să se urnească, hehe!... MIRONESCU, S. A. 107. DLRLC
    • format_quote Carul scîrțîi și se urni din noroi. DUMITRIU, N. 88. DLRLC
    • format_quote E vremea să plecăm, căci se înserează!... Se urniră deodată cu toții. REBREANU, I. 100. DLRLC
    • format_quote Caii mergeau acum destul de repede... și era o minune de pîrtie, dar mie mi se părea că de-abia ne urnim. VLAHUȚĂ, O. A. 491. DLRLC
    • format_quote M-am urnit din loc cu spinarea încovoiată. VORNIC, P. 20. DLRLC
    • format_quote Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123. DLRLC
    • format_quote figurat Nu pricepea ce s-a putut urni în sufletul lui deodată. REBREANU, I. 111. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv [Mama] nu știa cum să mă urnească mai degrabă din casă. CREANGĂ, O. A. 95. DLRLC
    • format_quote Bouleanul rămîne în soare, încremenit, cu genunchiul piciorului drept îndoit, gata să urnească iarăși plugul pe brazdă. GÎRLEANU, L. 139. DLRLC
    • format_quote Urnim o stîncă din locul ei, care era numai înținată. CREANGĂ, O. A. 46. DLRLC
    • format_quote Brațul meu nu poate o piatră să urnească! ALECSANDRI, T. II 122. DLRLC
    • format_quote figurat Om foarte de treabă, cu trei fete de măritat pe care nu le poate urni cu nici un chip, deși sînt drăguțe. REBREANU, R. I 71. DLRLC
    • format_quote figurat Mi-am urnit piatra din casă. ALECSANDRI, T. I 59. DLRLC
    • format_quote figurat Urniți, tovarăși, jalea din oraș. DRAGOMIR, P. 19. DLRLC
    • 1.1. A părăsi (cu oarecare greutate) localitatea unde se află, a se pune în mișcare. DLRLC
      sinonime: pleca
      • format_quote Boierii răsculați se urniră de la Hîrlău. SADOVEANU, O. VII 127. DLRLC
      • format_quote tranzitiv factitiv Sunînd din buciume, boierii își urniră gloatele de la Cucuteni. SADOVEANU, O. VII 130. DLRLC
    • chat_bubble A (nu) se da urnit = a (nu) se hotărî să plece. DLRLC
      • format_quote Nici în ruptul capului nu se dădu urnită din loc cu un pas măcar înainte. HOGAȘ, M. N. 93. DLRLC
      • format_quote N-au avut biata iapă încotro, au trebuit să se deie urnită și să fugă de gurile lor. SBIERA, P. 59. DLRLC
  • 2. tranzitiv Apune în funcțiune, a porni o mașină, un sistem tehnic. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Din iazul ăsta am scos peste trei ani o vînă de apă în pîrîul morii, de-am urnit microcentrala. V. ROM. noiembrie 1953, 202. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.