opțiuni
  • info

27 de definiții pentru ura (vb.)

din care

Explicative DEX

URA2, urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit, a felicita; a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova etc. – Lat. orare.

ura2 [At:...

URA2 (urez, #Ⓟ...

URA2, urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acțiune etc.); a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul. – Lat. orare.

URA2, urez și ...

URA2 $vb. #tr....

A URA urez 1. $t...

urà v. a dori noro...

ora v vz ...

urăzi v #vz...

ureza2 v...

uri1 v #...

urî3 v #...

UREZA = HUREZA...

URÎ (urăsc) I. ...

ur, a urá, V. @u...

uréz și (rar) @ur,...

Ortografice DOOM

ura1 (a ~) vb....

ura2 (a ~) #vb...

ura vb., ind. pre...

urez, -ra inj., urând ger., urat prt.

Etimologice

ura (-rez, at),...

Sinonime

URA vb. 1. a da...

URA vb. v. $binec...

URA vb. 1. a ...

ura vb. v. BI...

Regionalisme / arhaisme

URA vb. (Ban.)...

Intrare: ura (vb.)
ura2 (vb.; 1 urez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ura
  • urare
  • urat
  • uratu‑
  • urând
  • urându‑
 singular plural
  • urează
  • urați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urez
 (să)
  • urez
  • uram
  • urai
  • urasem
a II-a (tu)
  • urezi
 (să)
  • urezi
  • urai
  • urași
  • uraseși
a III-a (el, ea)
  • urează
 (să)
  • ureze
  • ura
  • ură
  • urase
plural I (noi)
  • urăm
 (să)
  • urăm
  • uram
  • urarăm
  • uraserăm
  • urasem
a II-a (voi)
  • urați
 (să)
  • urați
  • urați
  • urarăți
  • uraserăți
  • uraseți
a III-a (ei, ele)
  • urează
 (să)
  • ureze
  • urau
  • urară
  • uraseră
ura3 (vb.; 1 ur) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ura
  • urare
  • urat
  • uratu‑
  • urând
  • urându‑
 singular plural
  • ură
  • urați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ur
 (să)
  • ur
  • uram
  • urai
  • urasem
a II-a (tu)
  • uri
 (să)
  • uri
  • urai
  • urași
  • uraseși
a III-a (el, ea)
  • ură
 (să)
  • ure
  • ura
  • ură
  • urase
plural I (noi)
  • urăm
 (să)
  • urăm
  • uram
  • urarăm
  • uraserăm
  • urasem
a II-a (voi)
  • urați
 (să)
  • urați
  • urați
  • urarăți
  • uraserăți
  • uraseți
a III-a (ei, ele)
  • ură
 (să)
  • ure
  • urau
  • urară
  • uraseră
urăzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ura, urezverb

  • 1. tranzitiv (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit; a închina în sănătatea cuiva. DEX '09 DLRLC MDN '00
    sinonime: felicita
    • format_quote Îți mai amintești, veche prietenă, ce mi-ai urat? C. PETRESCU, C. V. 22. DLRLC
    • format_quote Privitorii, cu căciulele în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307. DLRLC
    • format_quote figurat Batistele se mișcă în aer, urîndu-ne bună-venire. BART, S. M. 31. DLRLC
    • format_quote Construit cu acuzativul: DLRLC
      • format_quote Chelarul și moș Toma grădinarul îmi ieșiră să mă ureze de bună-venire. GANE, N. II 174. DLRLC
      • format_quote «Să trăiască domnul Ștefan» Mii de glasuri îl urează. ALECSANDRI, P. I 34. DLRLC
      • format_quote Boierii închinau și urau pe domn. NEGRUZZI, S. I 151. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Urîndu-și drum bun și petrecere frumoasă, au plecat flăcăii. CARAGIALE, O. III 97. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Siimenii și darabanii hăuliră și urară sub ferestre. SADOVEANU, O. VII 110. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Pe deal nechează, Pe vale urează (Trâmbița). GOROVEI, C. 368. DLRLC
  • 2. intranzitiv A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova etc. DEX '09 DLRLC MDN '00 NODEX
    sinonime: colinda hăi
    • format_quote Ură tu, măi Chiriece... și noi, măi Zaharia, să pufnim din gură ca buhaiul. CREANGĂ, A. 43. DLRLC
    • format_quote Să le poroncești ca să ureze ca în agiunu sfîntului Vasile. ALECSANDRI, la CADE. DLRLC
    • format_quote Cinstește pe... plugarii ce ură mai frumos. ȘEZ. III 180. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Lasă-mă... Ca să ur ce mai știu eu... Căci eu știu o urătură. ȘEZ. XVIII 26. DLRLC
  • 3. tranzitiv A face orații de nuntă. DLRLC
    • format_quote Să nu știe mai multe orații sau urări și să nu le ureze la o ocazie ca aceasta a nunților. MARIAN, NU. 222. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.