26 de definiții pentru tăvălug

din care

Explicative DEX

TĂVĂLUG, tăvăluguri, s. n. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulți cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte și după însămânțare; cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tăvălugul (sau, adverbial, tăvălug) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. și: (m.) tăvălugi.Var. tăvăluc s. m.] – Tăvăli + suf. -ug.

tăvălug [At:...

TĂVĂLUG, tăvălugi, s. m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulți cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte și după însămânțare; cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tăvălugul (sau, adverbial, tăvălug) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. și: (n.) tăvăluguri.Var. tăvăluc s. m.] – Tăvăli + suf. -ug.

TĂVĂLUG, $tăvălug...

TĂVĂLUG ~gi m. ...

tăvălug n. sul de ...

TĂVĂLUC s. m. v. tăvălug.

TĂVĂLUC s. m. v. tăvălug.

tafalug smn...

tăfălog1 $#s...

tăfălug smn...

tăfălu sf...

tăpălug sm, $...

tăvălog sn ...

tăvăluc smn...

tefelug smn...

TĂVĂLUC s. m. #...

tăfălúg, V. @tăvăl...

tăvălúc și -úg m...

Ortografice DOOM

tăvălug s. n....

!tăvălug s. n.,...

tăvălug s. m./s. ...

tăvălug, -luge.

Sinonime

TĂVĂLUG s. 1. $...

TĂVĂLUG s. v. $bu...

TĂVĂLUG s. 1....

tăvălug s. v....

Intrare: tăvălug
tăvălug1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăvălug
  • tăvălugul
  • tăvălugu‑
plural
  • tăvăluguri
  • tăvălugurile
genitiv-dativ singular
  • tăvălug
  • tăvălugului
plural
  • tăvăluguri
  • tăvălugurilor
vocativ singular
plural
tăvălug3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăvălug
  • tăvălugul
  • tăvălugu‑
plural
  • tăvălugi
  • tăvălugii
genitiv-dativ singular
  • tăvălug
  • tăvălugului
plural
  • tăvălugi
  • tăvălugilor
vocativ singular
plural
tăvălog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăpălug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăfălugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăfălug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tafalug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăvălug2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăvălug
  • tăvălugul
  • tăvălugu‑
plural
  • tăvăluge
  • tăvălugele
genitiv-dativ singular
  • tăvălug
  • tăvălugului
plural
  • tăvăluge
  • tăvălugelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăvăluc
  • tăvălucul
  • tăvălucu‑
plural
  • tăvăluci
  • tăvălucii
genitiv-dativ singular
  • tăvăluc
  • tăvălucului
plural
  • tăvăluci
  • tăvălucilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăvălug, tăvălugurisubstantiv neutru

  • 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulți cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte și după însămânțare; cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote L-a prins sub doage și a trecut peste el ca un tăvălug. I. BOTEZ, ȘC. 24. DLRLC
    • format_quote Înainte de-a sămăna, acești bolovani trebuiesc sfărîmați. Sfărîmarea se face prin ploaie... sau prin ajutorul borunei, grapei sau tăvălucului. PAMFILE, A. R. 58. DLRLC
    • format_quote figurat Cazul d-tale e foarte grav... Dar tăvălugul acopere toate mormintele... – Vedeți... făcu locotenentul și plesni din limbă: tăvălugul nu poate omorî conștiința. CAMILAR, N. I 128. DLRLC
    • chat_bubble A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tăvălugul (sau, adverbial, tăvălug) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a dus de-a tăvălucul... cum s-ar duce un harbuz în vale. GANE, N. II 110. DLRLC
      • format_quote Stăpînu-mi răsplăti Lovindu-mă din fugă... Cît pînă jos pe scară m-am dus d-a tăvălugul. NEGRUZZI, S. II 243. DLRLC
      • format_quote Pontifii... Închină lui Antoniu un larg și lat covor... Și-l dau de-a tăvălucul în față-i, la picioare. ALECSANDRI, T. II 324. DLRLC
      • format_quote Copiii... dîndu-se tăvăluc, strigă. ȘEZ. IX 132. DLRLC
  • 2. Instrument rudimentar de treierat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: val
    • format_quote Pe întinderi munceau oameni: treierau cu cai și tăvălugi de piatră clăi mari de orz. SADOVEANU, O. VII 82. DLRLC
    • format_quote Intră dumnealui în grajd Și scoase 12 elefanți, La tăvăluci înhămați. Tăvălucii să-nvîrtea, Paiele le sfărîma, Grîul se scutura. PĂSCULESCU, L. P. 29. DLRLC
etimologie:
  • Tăvăli + -ug. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.