opțiuni
  • info

12 definiții pentru tărăgănat

din care

Explicative DEX

TĂRĂGĂNAT, -Ă, tărăgănați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Executat încet, cu multe amânări. ♦ (Despre voce, vorbire) Rar și prelungit; domol. ♦ (Despre o melodie) Cu note sau modulații prelungite. 2. (Reg.; despre un teren) în pantă lină. [Var.: trăgănat, -ă adj.] – V. tărăgăna.

tărăgănat, ~ă ...

TĂRĂGĂNAT, -Ă, tărăgănați, -te, adj. 1. (Despre o acțiune) Executat încet, cu multe amânări. ♦ (Despre voce, vorbire) Rar și prelungit; domol. ♦ (Despre o melodie) Cu note sau modulații prelungite. 2. (Reg.; despre un teren) În pantă lină. [Var.: trăgănat, -ă adj.] – V. tărăgăna.

TĂRĂGĂNAT, -Ă, $t...

@TĂRĂGĂNAT ~tă (~ți...

TRĂGĂNAT, -Ă adj. v. tărăgănat.

TRĂGĂNAT, -Ă adj. v. tărăgănat.

trăgănat, ~ă $#...

TRĂGĂNAT, -Ă #adj...

trăgănat a. 1. p...

trăgănát, -ă adj. ...

Sinonime

TĂRĂGĂNAT adj. @1...

TĂRĂGĂNAT adj. ...

Intrare: tărăgănat
tărăgănat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgănat
  • tărăgănatul
  • tărăgănatu‑
  • tărăgănată
  • tărăgănata
plural
  • tărăgănați
  • tărăgănații
  • tărăgănate
  • tărăgănatele
genitiv-dativ singular
  • tărăgănat
  • tărăgănatului
  • tărăgănate
  • tărăgănatei
plural
  • tărăgănați
  • tărăgănaților
  • tărăgănate
  • tărăgănatelor
vocativ singular — —
plural — —
trăgănat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgănat
  • trăgănatul
  • trăgănatu‑
  • trăgănată
  • trăgănata
plural
  • trăgănați
  • trăgănații
  • trăgănate
  • trăgănatele
genitiv-dativ singular
  • trăgănat
  • trăgănatului
  • trăgănate
  • trăgănatei
plural
  • trăgănați
  • trăgănaților
  • trăgănate
  • trăgănatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărăgănat, tărăgănatăadjectiv

  • 1. (Despre acțiuni) Executat încet, cu multe amânări. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. (Despre voce, vorbire) Rar și prelungit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: alene domol prelungit rar
      • format_quote Mă întîmpină cu glas puțintel tărăgănat. SADOVEANU, A. L. 161. DLRLC
      • format_quote Mi-a răspuns cu o voce trăgănată. ALECSANDRI, T. 1302. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Mătușă Măgdălină, vorbi moale și tărăgănat țigăncușa. SADOVEANU, Z. C. 210. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Bătrînul surprins rîde tărăgănat. CAMIL PETRESCU, T. II 25. DLRLC
    • 1.2. (Despre o melodie) Cu note sau modulații prelungite. DEX '09 DEX '98
  • 2. regional (Despre un teren) În pantă lină. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe verdeața răcoroasă a viilor de pe dealurile tărăgănate, lumina dimineții parcă fierbea ca o pulbere de cleștar. CAMIL PETRESCU, O. II 278. DLRLC
    • format_quote Vedeți, bre, de alegeți și voi un drum mai trăgănat. HOGAȘ, M. N. 203. DLRLC
    • format_quote Tocmai pe cînd suia un deal lung și trăgănat, alt om venea dinspre tîrg. CREANGĂ, P. 40. DLRLC
etimologie:
  • vezi tărăgăna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.