opțiuni
  • info

20 de definiții pentru tămădui

din care

Explicative DEX

TĂMĂDUI, tămăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. [Prez. ind. și: tămădui] – Din magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”.

TĂMĂDUI, tămăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. [Prez. ind. și: tămădui] – Din magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”.

tămădui [At:...

TĂMĂDUI, $tămădui...

A TĂMĂDUI ~iesc ...

@A SE TĂMĂDUI mă ~i...

tămăduì v. a (se) ...

tămăduĭ și @-ĭésc...

tămădi v #v...

Ortografice DOOM

tămădui (a ~) (#p...

tămădui (a ~) (...

tămădui vb., ind....

tămădui (ind. #p...

tămăduesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Etimologice

@tămădui (tămăduie...

Sinonime

TĂMĂDUI vb. v. $î...

TĂMĂDUI vb. $(#...

Expresii și citate

@Medice, cura te ips...

Regionalisme / arhaisme

tămăduí, $tămăduie...

tămădui, $tămădui...

tămădui, tămăduiesc, vb. tranz. și refl. – A vindeca, a lecui: „Rău mă tem că nu mi-a tre, / Dumăta mă tămăde” (Memoria 2001: 107). – Din magh. támadni „a sprijini, a ajuta”.

Intrare: tămădui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tămădui
  • tămăduire
  • tămăduit
  • tămăduitu‑
  • tămăduind
  • tămăduindu‑
 singular plural
  • tămăduiește
  • tămăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tămăduiesc
 (să)
  • tămăduiesc
  • tămăduiam
  • tămăduii
  • tămăduisem
a II-a (tu)
  • tămăduiești
 (să)
  • tămăduiești
  • tămăduiai
  • tămăduiși
  • tămăduiseși
a III-a (el, ea)
  • tămăduiește
 (să)
  • tămăduiască
  • tămăduia
  • tămădui
  • tămăduise
plural I (noi)
  • tămăduim
 (să)
  • tămăduim
  • tămăduiam
  • tămăduirăm
  • tămăduiserăm
  • tămăduisem
a II-a (voi)
  • tămăduiți
 (să)
  • tămăduiți
  • tămăduiați
  • tămăduirăți
  • tămăduiserăți
  • tămăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • tămăduiesc
 (să)
  • tămăduiască
  • tămăduiau
  • tămăduiră
  • tămăduiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tămădui
  • tămăduire
  • tămăduit
  • tămăduitu‑
  • tămăduind
  • tămăduindu‑
 singular plural
  • tămăduie
  • tămăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tămădui
 (să)
  • tămădui
  • tămăduiam
  • tămăduii
  • tămăduisem
a II-a (tu)
  • tămădui
 (să)
  • tămădui
  • tămăduiai
  • tămăduiși
  • tămăduiseși
a III-a (el, ea)
  • tămăduie
 (să)
  • tămăduie
  • tămăduia
  • tămădui
  • tămăduise
plural I (noi)
  • tămăduim
 (să)
  • tămăduim
  • tămăduiam
  • tămăduirăm
  • tămăduiserăm
  • tămăduisem
a II-a (voi)
  • tămăduiți
 (să)
  • tămăduiți
  • tămăduiați
  • tămăduirăți
  • tămăduiserăți
  • tămăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • tămăduie
 (să)
  • tămăduie
  • tămăduiau
  • tămăduiră
  • tămăduiseră
tămădi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tămădui, tămăduiescverb

  • 1. popular A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lecui vindeca însănătoși
    • format_quote Ca să învețe a tămădui boalele, are nevoie să poarte ciolane de morți în traistă? MIRONESCU, S. A. 138. DLRLC
    • format_quote Dacă ești doftor, vin de mă tămăduiește de răgușeală și le dă pace boierilor. ALECSANDRI, T. I 60. DLRLC
    • format_quote figurat N-ai știut nici de năcazurile, nici de zbuciumele, nici de valurile de pe la noi. Au fost destule; dar vremea le-a tămăduit pe toate și toate s-au liniștit. SADOVEANU, O. VII 49. DLRLC
    • format_quote figurat Cele două luni de spital au tămăduit mai ales altfel de răni, mai vechi și mai dureroase. POPA, V. 341. DLRLC
    • format_quote figurat Căci nu știu vreo buruiană, Să iei foi să-mi pun la rană, Dorul să-mi tămăduiască. TEODORESCU, P. P. 314. DLRLC
    • format_quote Și craiul, ca să se tămăduiască muierea, porunci pușcașilor să meargă să împuște cerbul. RETEGANUL, P. I 49. DLRLC
    • format_quote Tînăra s-a tămăduit. CARAGIALE, O. III 43. DLRLC
    • format_quote Nu e rană de cuțit, Ci-i chiar rană de cuvînt, Că de cuțit dacă-ar fi, De mult s-ar tămădui. SEVASTOS, C. 217. DLRLC
    • format_quote figurat Reaoa nărăvire Ce o aveți din fire Nu se tămăduiește. ALEXANDRESCU, M. 332. DLRLC
etimologie:
  • limba maghiară támadni „a sprijini”, „a ajuta”. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.