opțiuni
  • info

21 de definiții pentru trombă

din care

Explicative DEX

TROMBĂ, trombe, s. f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; p. ext. coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.

TROMBĂ, trombe, s. f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; p. ext. coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.

trombă1 $#sf...

trombă2 $#sf...

TROMBĂ, trombe,...

TROMBĂ1 s.f. 1. Coloană de apă ridicată în formă de con de vîrtejurile de vînt, care o fac să se învîrtească cu o mare iuțeală. ♦ Coloană de fum, de praf ridicată de un vînt puternic; vîrtej. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. [< fr. trombe].

TROMBĂ2 s.f. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu tub circular; trompetă. [< it. tromba(clarino)].

TROMBĂ s. f. ...

trombă s. f. ...

TROMBĂ ~e f. 1)...

trombă f. massă de...

trombă f. 1. tro...

*trómbă f., pl. $e...

trompă1 $#sf...

trompă2 $#sf...

TROMPĂ1 s. f. ...

Ortografice DOOM

trombă (vârtej; c...

trombă (vârtej, c...

trombă s. f., g.-...

Etimologice

trombă (-be), #s....

Sinonime

TROMBĂ s. 1. v....

TROMBĂ s. 1. ...

Intrare: trombă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trombă
  • tromba
plural
  • trombe
  • trombele
genitiv-dativ singular
  • trombe
  • trombei
plural
  • trombe
  • trombelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trompă
  • trompa
plural
  • trompe
  • trompele
genitiv-dativ singular
  • trompe
  • trompei
plural
  • trompe
  • trompelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trombă, trombesubstantiv feminin

  • 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Corveta era să fie sorbită de-o trombă marină. BART, E. 275. DLRLC
    • format_quote Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători. CARAGIALE, N. F. 82. DLRLC
    • 1.1. Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată (având înălțimea de câteva zeci de metri) și cu o mare viteză (patru până la cincizeci de metri pe secundă). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • 1.1.1. prin extensiune Coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
        sinonime: vântoasă vârtej
        • format_quote Am fi ispitiți să comparăm... înaintarea chirovnicilor prin tromba de fum și de noroi a erupției... cu un episod de asalt. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4. DLRLC
  • 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Crîmpeie de cîntece, strigăte, glume și înjurături se ridicau de jos, din fundul vasului, pe tromba de ventilație, pînă sus pe punte. BART, S. M. 96. DLRLC
  • 3. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu tub circular. DN
    sinonime: trompetă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.