opțiuni
  • info

21 de definiții pentru troiță

din care

Explicative DEX

TROIȚĂ, troițe, s. f. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. ♦ Icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc; triptic. [Acc. și: troiță. – Pr.: tro-i-] – Din sl. troica.

TROIȚĂ, troițe, s. f. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. ♦ Icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc; triptic. [Acc. și: troiță. – Pr.: tro-i-] – Din sl. troica.

troiță sf [...

TROIȚĂ, troițe,...

TROIȚĂ ~e f. 1)...

troiță f. 1. sfâ...

tróiță f., pl. e...

trăiță sf #...

truiță sf #...

trăiță, V. @troiț...

Ortografice DOOM

troiță (treime; c...

troiță (tro-i-)...

troiță s. f. (sil...

Etimologice

troiță (-țe), #s....

Enciclopedice

troiță, troițe ...

Sinonime

TROIȚĂ s. cruce, ...

TROIȚĂ s. v. $sfâ...

TROIȚĂ s. cruce...

troiță s. v. ...

Regionalisme / arhaisme

tróiță, troițe, ...

troiță, troițe,...

troiță, troițe, s.f. – Cruce mare de lemn sau de piatră așezată la răspântii; răstignire. Cea mai veche troiță de hotar din Maramureș este Troița Rednicenilor (Berbești), din sec. XVIII. În expr. a sta troiță = a sta nemișcat: „Și cu mâinile troiță se roagă” (Memoria 2001: 33). – Din sl. troica.

Intrare: troiță
  • silabație: tro-i-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troiță
  • troița
plural
  • troițe
  • troițele
genitiv-dativ singular
  • troițe
  • troiței
plural
  • troițe
  • troițelor
vocativ singular —
plural —
trăiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
truiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troiță, troițesubstantiv feminin

  • 1. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La o răspîntie era o troiță, sub o pălărie de șindrilă veche. GALACTION, O. I 60. DLRLC
    • format_quote Cum trecură podul de lemn, Stoica oprește la fîntîna cu șipot, acoperită de o troiță de stejar. CAMIL PETRESCU, O. I 324. DLRLC
    • 1.1. Icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: triptic
      • format_quote În părete o mică candelă lumina o vechie troiță de lemn. ODOBESCU, S. I 66. DLRLC
  • 2. Grup de trei oameni sau de trei lucruri. DLRLC
    sinonime: treime trinitate
    • format_quote Nu trece tocmai mult și vine vremea de însurat și feciorului celui mic. Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori... de aceea și chitise una de mai înainte. CREANGĂ, P. 8. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.