opțiuni
  • info

22 de definiții pentru tribunal

din care

Explicative DEX

TRIBUNAL, tribunale, s. n. 1. Organ de jurisdicție care rezolvă litigiile dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice, precum și unele recursuri (extraordinare). ♦ (În vechea organizare judecătorească) Instanță intermediară între judecătorie și Curtea de apel, care își întindea jurisdicția asupra unui județ. 2. Clădirea în care funcționează tribunalul (1). 3. Complet de judecată la un tribunal (1). – Din fr., lat. tribunal.

tribunal sn...

TRIBUNAL, tribunale, s. n. 1. Instanță judecătorească (cu atribuții determinate). ♦ (În vechea organizare judecătorească) Instanță intermediară între judecătorie și curtea de apel, care își întindea jurisdicția asupra unui județ. 2. Local în care funcționează tribunalul (1). 3. Complet care judecă o cauză, un proces la un tribunal (1). – Din fr., lat. tribunal.

TRIBUNAL, $tribun...

TRIBUNAL s.n. 1. Instanță judecătorească (care judecă procesele civile și penale). 2. Local unde funcționează o astfel de instanță. 3. Complet care judecă o cauză, un proces. [Pl. -le, -luri. / < fr. tribunal, cf. lat. tribunal].

TRIBUNAL $s. n....

TRIBUNAL ~e n. ...

tribunal n. 1. j...

*tribunál n., pl. ...

crebunal sn #...

trăbunal sn...

trebunal sn...

trebunar sn...

tribunar sn...

TREBUNAL s. n. ...

TREBUNAR s. n. ...

Ortografice DOOM

tribunal s. #n....

tribunal s. n.,...

tribunal s. n., p...

Enciclopedice

@TRIBUNALUL FUNCȚIEI...

Sinonime

TRIBUNAL s. $(JUR...

TRIBUNAL s. $(#...

Intrare: tribunal
tribunal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tribunal
  • tribunalul
  • tribunalu‑
plural
  • tribunale
  • tribunalele
genitiv-dativ singular
  • tribunal
  • tribunalului
plural
  • tribunale
  • tribunalelor
vocativ singular —
plural —
tribunal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tribunal
  • tribunalul
  • tribunalu‑
plural
  • tribunaluri
  • tribunalurile
genitiv-dativ singular
  • tribunal
  • tribunalului
plural
  • tribunaluri
  • tribunalurilor
vocativ singular —
plural —
tribunar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăbunal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crebunal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebunal
  • trebunalul
plural
  • trebunale
  • trebunalele
genitiv-dativ singular
  • trebunal
  • trebunalului
plural
  • trebunale
  • trebunalelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebunar
  • trebunarul
plural
  • trebunare
  • trebunarele
genitiv-dativ singular
  • trebunar
  • trebunarului
plural
  • trebunare
  • trebunarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tribunal, tribunalesubstantiv neutru

  • 1. Organ de jurisdicție care rezolvă litigiile dintre persoanele fizice sau dintre acestea și persoanele juridice, precum și unele recursuri (extraordinare). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Tribunalele apără regimul de democrație populară și cuceririle poporului muncitor: asigură legalitatea populară, proprietatea obștească și drepturile cetățenilor. CONST. R.P.R. 33. DLRLC
    • 1.1. Tribunal popular (de oraș, de raion, de raion orășenesc) = instanță ordinară competentă să judece în fond toate cauzele, de orice natură (cu excepția celor date prin lege în competința altor instanțe). DLRLC
    • 1.2. Tribunal regional (și tribunalul capitalei) = instanțe ordinare de recurs (sau, în mod excepțional, instanțe de fond). DLRLC
    • 1.3. Tribunal militar = instanță specială care judecă infracțiunile săvârșite de militari sau cele care privesc securitatea statului. DLRLC
    • 1.4. Tribunal suprem = instanță care are în competința sa judecarea numai a anumitor cauze excepționale și care supraveghează activitatea judiciară a tuturor instanțelor judecătorești din țară. DLRLC
    • 1.5. (În vechea organizare judecătorească) Instanță intermediară între judecătorie și Curtea de apel, care își întindea jurisdicția asupra unui județ. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Slimuiesc asupră-mi o jalobă întinsă Voind ca să mă tragă pe loc la tribunal. NEGRUZZI, S. II 214. DLRLC
      • format_quote figurat Voi apela la tribunalul imparțial al marelui public. CARAGIALE, O. VII 506. DLRLC
  • 2. Clădirea în care funcționează tribunalul. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Năpăstuiți ai soartei tîrîți pe treptele tribunalelor. BOGZA, A. Î. 489. DLRLC
    • format_quote Ce vrei să aflu de la tine?... Că te vei duce de aci la fabrică sau pe șantier sau la tribunal, unde muncești. SEBASTIAN, T. 169. DLRLC
    • format_quote Am început a merge regulat la tribunal. ALECSANDRI, T. I 371. DLRLC
  • 3. Complet de judecată la un tribunal. DEX '09 DLRLC DN
  • 4. Estradă amenajată într-o bazilică romană sau într-o unitate militară, pe care stăteau magistrații și, respectiv, comandanții. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.