21 de definiții pentru toartă

din care

Explicative DEX

TOARTĂ, toarte, s. f. 1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna. ◊ (În basme și în credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul). ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La toartă = zdravăn, strașnic; extrem de strâns. 2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect. ♦ Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. [Pl. și: torți] – Lat. torta (< torquere).

toartă sf [...

TOARTĂ, toarte, s. f. 1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna. ◊ (În basme și în credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul). ◊ Loc. adj. și adv. (Fam.) La toartă = zdravăn, strașnic; extrem de strâns. 2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect. ♦ Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge). 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. [Pl. și: torți] – Lat. torta (<torquere).

TOARTĂ, torți ș...

TOARTĂ torți f....

toartă f. 1. cer...

toártă f., pl. (ve...

toarte sf #...

Ortografice DOOM

toartă s. f.,...

!toartă s. f., ...

toartă s. f., g.-...

toartă, pl. torț...

torți (v. toartă...

Argou

toartă, $toarte #s...

@a fi prieten la cat...

@a lua cratița de to...

Sinonime

TOARTĂ s. v. $bră...

TOARTĂ s. 1. co...

TOARTĂ s. 1. ...

toartă s. v. ...

Intrare: toartă
toartă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toartă
  • toarta
plural
  • toarte
  • toartele
genitiv-dativ singular
  • toarte
  • toartei
plural
  • toarte
  • toartelor
vocativ singular
plural
toartă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toartă
  • toarta
plural
  • torți
  • torțile
genitiv-dativ singular
  • torți
  • torții
plural
  • torți
  • torților
vocativ singular
plural
toarte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toartă, toartesubstantiv feminin

  • 1. Parte ieșită în afară la unele obiecte, încovoiată în formă de arc, care servește pentru apucat cu mâna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: tortiță
    • format_quote Așezase vreo douăsprezece strachini de lut și tot pe atîtea ulcele fără torți. CAMILAR, N. I 209. DLRLC
    • format_quote Ridicase de pe lespezi ceaunul uriaș și, cumpănindu-l de toartă cu stînga, iar de fund sprijinindu-l cu dreapta, îl răsturnă spre o petică unsuroasă. HOGAȘ, M. N. 194. DLRLC
    • format_quote Îi găsi un sipet lîngă pat, un sipet greu... – Trage-l încoace de toartă, dar ia seama să nu rupi toarta. ALECSANDRI, T. 1644. DLRLC
    • format_quote Într-un tîrziu, baba scoate din pălămida lăzii un ulcioraș cu două torți și-l pune lîngă foc. ȘEZ. I 250. DLRLC
    • 1.1. în basme (În credințele populare) Toarta (sau torțile) cerului (sau pământului) = toartă sau toarte pe care le-ar avea cerul (sau pământul). DEX '09 DEX '98
      • format_quote Se făcuse cît un zmeu; putea zbura prin torțile cerului. PAMFILE, CER. 23. DLRLC
      • format_quote S-apucă zdravăn cu mînile de torțile ceriului. CREANGĂ, P. 54. DLRLC
      • format_quote Ia cerului torțile... Și revearsă ploile. TEODORESCU, P. P. 210. DLRLC
      • format_quote Vă duceți în gura vîntului, Să vă loviți de toarta pămîntului. ALECSANDRI, P. P. 10. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială familiar La toartă = extrem de strâns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A avut loc un chef la toartă, cum zic moldovenii. SADOVEANU, O. VII 86. DLRLC
      • format_quote N-ar fi de mirare să-l vedem deschizînd două-trei afaceri scandaloase... și să se apuce de politică la toartă. C. PETRESCU, C. V. 131. DLRLC
      • format_quote Bătălie la toartă, soro: pistoale, puști, tunuri, CARAGIALE, O. I 94. DLRLC
      • chat_bubble Prieteșug la toartă = legătură strânsă de prietenie. DLRLC
        • format_quote Legasem dar iarăși prieteșug cu un necunoscut, prieteșug la toartă. M. I. CARAGIALE, C. 44. DLRLC
  • 2. Verigă sau belciug cu ajutorul cărora se atârnă un obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ca și cum în fundul unui clopot s-ar vedea cercelul sau toarta de care se spînzură limba clopotului. PAMFILE, CER. 33. DLRLC
    • format_quote Poți să iei și pămîntul cu tine... îl prefaci într-un mărgăritar cu toartă și-l anini de salba iubitei tale. EMINESCU, N. 61. DLRLC
    • 2.1. Urechea curbată a unui lacăt (petrecută prin belciuge). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De cîte ori n-am tras zăvorul ista, de cîte ori n-am pus mîna pe toarta asta, și de cîte ori n-am izbit așa. DELAVRANCEA, O. II 176. DLRLC
      • format_quote Cade-n rugină lacăt și toarte. MACEDONSKI, O. I 20. DLRLC
  • 3. Dispozitiv curbat cu care se prinde cercelul de ureche; cercel în formă de inel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pescarii... rași, uscați, pîrliți, cu toarte ca niște belciuge de argint în urechi, nu să mai satură privind coșurile. DELAVRANCEA, S. 65. DLRLC
    • format_quote Argintarul... face și vinde pe an cercei și inele, verigi și toarte de urechi ca de 300 de galbeni. I. IONESCU, M. 713. DLRLC
    • format_quote Ia vezi cheala cum se poartă... Cu cercei numai de-o toartă. TEODORESCU, P. P. 337. DLRLC
    • format_quote Sînt cercel cu toartă, Dar om nu mă poartă, Decît mă agață La case în față (Lacătul). GOROVEI, C. 193. DLRLC
    • 3.1. Circumferința inelului. DLRLC
      • format_quote [Inelul] fiind în toartă puținel cam larg, Jucîndu-i în deget, într-o zi căzu. PANN, P. V. I 30. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.