23 de definiții pentru tendință

din care

Explicative DEX

TENDINȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. 3. Trăsătură atribuită de unii teoreticieni artei, constând în finalitatea și eficiența practică a acesteia (politică, socială, morală etc.), opusă caracterului ideal (gratuității) artei (artă pentru artă). – Din fr. tendance.

tendință sf...

TENDINȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. – Din fr. tendance.

TENDINȚĂ, $tendin...

TENDINȚĂ s.f. 1. Dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. Reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. Forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. [Cf. fr. tendance, it. tendenza].

TENDINȚĂ $s. f....

TENDINȚĂ ~e f. ...

tendență sf...

tendenție $sf...

TENDENȚĂ s. f. ...

TENDENȚIE s. f....

tendență f. 1. m...

*tendénță f., pl. ...

Ortografice DOOM

tendință s. #f....

tendință s. f.,...

tendință s. f., g...

tendință, -țe.

Etimologice

tendință (-țe), #...

Jargon

TENDINȚĂ s. f. ...

TENDINȚĂ (< fr. $t...

Sinonime

TENDINȚĂ s. 1. ...

TENDINȚĂ s. @1....

Intrare: tendință
tendință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tendință
  • tendința
plural
  • tendințe
  • tendințele
genitiv-dativ singular
  • tendințe
  • tendinței
plural
  • tendințe
  • tendințelor
vocativ singular
plural
tendenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tendenție
  • tendenția
plural
  • tendenții
  • tendențiile
genitiv-dativ singular
  • tendenții
  • tendenției
plural
  • tendenții
  • tendențiilor
vocativ singular
plural
tendență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tendență
  • tendența
plural
  • tendențe
  • tendențele
genitiv-dativ singular
  • tendențe
  • tendenței
plural
  • tendențe
  • tendențelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tendință, tendințesubstantiv feminin

  • 1. Dispoziție firească pentru ceva; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Și piesele lui Maxim Gorki sînt încărcate de tendință. SAHIA, U.R.S.S. 146. DLRLC
    • format_quote Coșbuc rămîne poetul țărănimii și exprimă tendințele țărănești. GHEREA, ST. CR. III 348. DLRLC
    • format_quote glumeț Picioarele de la genunchi în jos au o tendință vădită de a se preface în sloiuri. SADOVEANU, O. VIII 180. DLRLC
    • 1.1. Orientare comună a unei categorii de persoane. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.2. Evoluție a cuiva într-un anumit sens. DEX '09 DEX '98
  • 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Trăsătură atribuită de unii teoreticieni artei, constând în finalitatea și eficiența practică a acesteia (politică, socială, morală etc.), opusă caracterului ideal (gratuității) artei (artă pentru artă). DEX '09
    • diferențiere Reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. DN
  • comentariu Plural și: tendinți. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.