12 definiții pentru tabie
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
TABIE, tăbii, s. f. (Înv.) 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, pentru a-l apăra. 2. Tabără (1); redută. [Pl. și: tabii] – Din tc. tabya.
tabie sf [#...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TABIE, tăbii, s. f. (Înv.) 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra. 2. Tabără (1); redută. [Pl. și: tabii] – Din tc. tabya.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TABIE, tăbii și...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tabie f. bastion, ...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tábie f., pl. $tăb...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
!tabie (înv.) (...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tabie (înv.) $(...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tabie s. f. (sil....
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
tabie (-ii), #s. ...
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
TABIE s. v. $bast...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tabie s. v. B...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: tabie
tabie1 (pl. tăbii) substantiv feminin
- silabație: ta-bi-e
| substantiv feminin (F136) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tabie2 (pl. tabii) substantiv feminin
- silabație: ta-bi-e
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tabie, tăbii / tabie, tabiisubstantiv feminin
învechit
- 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, pentru a-l apăra. DEX '09 DLRLC
- S-ar putea ca într-o bună zi acest steag tricolor să fie împlîntat pe vreo tabie turcească. CAMIL PETRESCU, O. II 222. DLRLC
- A scos o carte și-a întrebat, nu cumva e vreo urmă de tabie pe aice, că în cartea acea nemțească zicea că pe locurile astea trebuie să fie tabia a XVIII-a! ANGHEL, PR. 177. DLRLC
- Își așeză la Stoinești tabăra, se șănțui bine și îi făcu tăbii. BĂLCESCU, O. II 97. DLRLC
-
-
- Aproape de liniile dușmanilor, spre Grivița, sentinelele ascunse în tufișuri și-n gropi stăpîneau cu ochii mișcările tabiilor. SADOVEANU, O. VI 30. DLRLC
- Dar acești soli puseră atîta vreme întru... lunga lor petrecere în tabia otomană, încît se întoarseră în Polonia de abia după un an. ARHIVA R. I 102. DLRLC
-
etimologie:
- tabya DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.