opțiuni
  • info

17 definiții pentru susur

din care

Explicative DEX

SUSUR, susure, s. n. Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare. – Din susura (derivat regresiv).

SUSUR, susure, s. n. Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare. – Din susura (derivat regresiv).

susur sn [#...

SUSUR s. n. Zgo...

SUSUR s.n. Zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape sau de foșnetul frunzelor bătute de vînt. [Pl. -re. / < susura].

SUSUR s. n. z...

SUSUR ~e n. Zgo...

susur n. sunet lin...

sursur sn #...

zuzur2 sn #v...

SURSUR s. n. #v...

ZUZUR s. n. #v....

Ortografice DOOM

susur s. n., ...

susur s. n., #p...

susur s. n., pl. ...

susur, -ruri.

Sinonime

SUSUR s. 1. v. ...

SUSUR s. 1. c...

Intrare: susur
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • susur
  • susurul
  • susuru‑
plural
  • susure
  • susurele
genitiv-dativ singular
  • susur
  • susurului
plural
  • susure
  • susurelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zuzur
  • zuzurul
  • zuzuru‑
plural
  • zuzure
  • zuzurele
genitiv-dativ singular
  • zuzur
  • zuzurului
plural
  • zuzure
  • zuzurelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sursur
  • sursurul
  • sursuru‑
plural
  • sursure
  • sursurele
genitiv-dativ singular
  • sursur
  • sursurului
plural
  • sursure
  • sursurelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

susur, susuresubstantiv neutru

  • 1. Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: clipocit foșnet murmur susurare
    • format_quote În noaptea lină de vară, un susur slab trece prin codrul adormit. SADOVEANU, O. I 284. DLRLC
    • format_quote Susurul acestor codri se stinsese o dată cu doina din caval. GALACTION, O. I 285. DLRLC
    • format_quote Băiatul auzi în baia zînelor un susur de apă. ISPIRESCU, L. 163. DLRLC
    • format_quote (Cu determinări precizând intensitatea, natura sau calitatea zgomotului) În răpaosul nopții se auzea numai clătirea undelor ce se izbeau încetișor de mal și susurul alene al vîntulețului de vară. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
    • format_quote metaforic Sta neclintit, cu ochii duși, în cadrul ferestrei. O înfiorare, un susur de șoapte tainice veni din livezi. SADOVEANU, O. I 276. DLRLC
    • format_quote metaforic Cuvintele lor se împreunau într-un susur de bucurie ascunsă. REBREANU, R. I 247. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.