opțiuni
  • info

22 de definiții pentru suficient

din care

Explicative DEX

SUFICIENT, -Ă, suficienți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente.

SUFICIENT, -Ă, suficienți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente.

suficient, ~ă...

SUFICIENT, -Ă, $s...

SUFICIENT, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Destul, de ajuns. 2. (Despre oameni) Încrezut, prea mulțumit de sine; înfumurat. [Pron. -ci-ent. / cf. it. sufficiente, fr. suffisant, lat. sufficiens].

SUFICIENT, -Ă $#a...

@SUFICIENT1 ~tă (~...

SUFICIENT2 m. ...

suficient a. 1. ...

*suficiént, -ă adj...

suficiinte $a...

SUFFICIT (lat.) ...

Ortografice DOOM

suficient (#desp....

suficient $(-ci-e...

suficient adj. m....

suficient (i-e)...

suficient.

Jargon

SUFICIENT, -Ă #ad...

Sinonime

SUFICIENT adj. v....

SUFICIENT adj., a...

suficient adj. ...

SUFICIENT adj.,...

Antonime

Suficient ≠ insufi...

Intrare: suficient
suficient adjectiv
  • silabație: -ci-ent info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suficient
  • suficientul
  • suficientu‑
  • suficientă
  • suficienta
plural
  • suficienți
  • suficienții
  • suficiente
  • suficientele
genitiv-dativ singular
  • suficient
  • suficientului
  • suficiente
  • suficientei
plural
  • suficienți
  • suficienților
  • suficiente
  • suficientelor
vocativ singular — —
plural — —
suficiinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suficient, suficientăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; de ajuns. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: destul satisfăcător îndestulător antonime: insuficient nesuficient
    • format_quote Pînă atunci ai vreme suficientă să te aranjezi. REBREANU, R. II 77. DLRLC
    • format_quote Nu-și dă seama cît îl iubește ea și de aceea nu-i prețuiește suficient iubirea. REBREANU, R. I 246. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat masculin Calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: vanitos încrezut înfumurat îngâmfat
    • format_quote Cuvîntul «poet»... îi făcea rău, auzit din gura omului acestuia, suficient, afectat și pururea încîntat de sine. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.