opțiuni
  • info

20 de definiții pentru sucitor

din care

Explicative DEX

SUCITOR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la fierăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor.

sucitor, ~oare...

SUCITOR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. – Suci + suf. -tor.

SUCITOR, $sucitoa...

SUCITOR ~oare $n...

sucitór n., pl. $o...

$ciucitor, ~oare... corectat(ă)

@$ciuciutor, ~oare...

sâcitor sm ...

sicitor sn ...

Ortografice DOOM

sucitor s. n....

sucitor (reg.) ...

sucitor s. n., pl...

Sinonime

SUCITOR s. făcăle...

SUCITOR s. v. $co...

SUCITOR s. făcă...

sucitor s. v....

Regionalisme / arhaisme

sucitór, $sucitoar...

sucitor, $sucitoa...

sucitor, sucitoare, s.n. – Sul neted de lemn cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat; răzvalcă: „De-ai nouă sucitoare, / Nouă tocănoauă” (Papahagi 1925: 297). – Din suci (< sl. sukati).

Intrare: sucitor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sucitor
  • sucitorul
  • sucitoru‑
plural
  • sucitoare
  • sucitoarele
genitiv-dativ singular
  • sucitor
  • sucitorului
plural
  • sucitoare
  • sucitoarelor
vocativ singular —
plural —
sâcitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciuciutor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciucitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sicitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sucitor, sucitoaresubstantiv neutru

  • 1. Sul neted de lemn, cu care se întinde și se subțiază foaia de aluat pentru plăcintă, tăiței etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vergea
    • format_quote Aduce-n casă covățica cu făină, sita, sucitorul. SEVASTOS, N. 337. DLRLC
    • format_quote Se ia aluatul, se taie bucățele, se face boțuri rotunde și apoi se lățesc cu sucitorul. ȘEZ. VII 33. DLRLC
  • 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la fierăstrău, la războiul de țesut etc., care, prin învârtire, slăbește sau strânge o legătură. DEX '09 DLRLC
    sinonime: cordar
    • format_quote Lemnușul [de la fierăstrău] se mai cheamă și... sucitor. PAMFILE, I. C. 121. DLRLC
etimologie:
  • Suci + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.