13 definiții pentru stătător

din care

Explicative DEX

STĂTĂTOR, -OARE, stătători, -oare, adj. 1. Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2. (Înv.; despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (În loc. adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ător.

STĂTĂTOR, -OARE, stătători, -oare, adj. 1. Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2. (Înv.; despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (În loc. adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ător.

@stătător, ~oare...

STĂTĂTOR, -OARE,...

@STĂTĂTOR ~oare (~...

stătătór, -oáre ad...

Ortografice DOOM

stătător adj. #...

stătător adj. #...

stătător adj. #...

stătător adj. m.,...

stătătoare s. f.,...

Sinonime

STĂTĂTOR adj. sta...

STĂTĂTOR adj. v. ...

STĂTĂTOR adj. s...

Antonime

Stătător ≠ curgăto...

Regionalisme / arhaisme

stătătór, $-oare, ...

Intrare: stătător
stătător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stătător
  • stătătorul
  • stătătoru‑
  • stătătoare
  • stătătoarea
plural
  • stătători
  • stătătorii
  • stătătoare
  • stătătoarele
genitiv-dativ singular
  • stătător
  • stătătorului
  • stătătoare
  • stătătoarei
plural
  • stătători
  • stătătorilor
  • stătătoare
  • stătătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stătător, stătătoareadjectiv

  • 1. Care stă pe loc, care nu se mișcă; (în special despre ape) care nu curge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîte stele sînt pe cer Pînă-n ziuă toate pier, Numai două-s stătătoare Pîn’ la răsărit de soare. ALECSANDRI, P. II 190. DLRLC
    • format_quote Am trecut prin Kemene, unde să trece gîrla Zam pe pod stătător, frumos și temeinic. GOLESCU, Î. 173. DLRLC
  • 2. învechit (Despre oameni) Cu locuința statornică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stabil
    • format_quote Mulți au murit de inimă rea, văzîndu-se deveniți stătători, dar cei cari au rămas muncesc pămînt. GHICA, S. XIII. DLRLC
  • chat_bubble locuțiune adjectivală De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: independent
    • format_quote Scenele și actele rămase vor fi de sine stătătoare. CARAGIALE, O. III 220. DLRLC
etimologie:
  • Sta + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.