opțiuni
  • info

19 definiții pentru stărui

din care

Explicative DEX

STĂRUI, stărui, vb. IV. Intranz. 1. A ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a persevera, a persista. ♦ A lucra cu perseverență la ceva. 3. A continua să fie, să existe; a se menține, a dăinui. [Prez. ind. și: stăruiesc] – Din bg. staraija se.

STĂRUI, stărui, vb. IV. Intranz. 1. A ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a persevera, a persista. ♦ A lucra cu perseverență la ceva. 3. A continua să fie, să existe; a se menține, a dăinui. [Prez. ind. și: stăruiesc] – Din bg. staraija se.

stărui [At: ...

STĂRUI, $stărui,...

A STĂRUI stărui $...

stăruì v. 1. a s...

stárui și -ĭésc,...

Ortografice DOOM

stărui (a ~) #vb....

stărui (a ~) #v...

stărui vb., ind. ...

stărui (ind. #pr...

stăruesc, stărui 2, stărue 3, stăruiam 1 imp.

Etimologice

@stărui (stăruiesc...

Sinonime

STĂRUI vb. 1. v...

STĂRUI vb. v. $as...

stărui vb. v....

STĂRUI vb. 1....

Expresii și citate

Chi dura, vince – ...

Regionalisme / arhaisme

stăruí, stărui, ...

stărui, stărui,...

Intrare: stărui
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stărui
  • stăruire
  • stăruit
  • stăruitu‑
  • stăruind
  • stăruindu‑
 singular plural
  • stăruie
  • stăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stărui
 (să)
  • stărui
  • stăruiam
  • stăruii
  • stăruisem
a II-a (tu)
  • stărui
 (să)
  • stărui
  • stăruiai
  • stăruiși
  • stăruiseși
a III-a (el, ea)
  • stăruie
 (să)
  • stăruie
  • stăruia
  • stărui
  • stăruise
plural I (noi)
  • stăruim
 (să)
  • stăruim
  • stăruiam
  • stăruirăm
  • stăruiserăm
  • stăruisem
a II-a (voi)
  • stăruiți
 (să)
  • stăruiți
  • stăruiați
  • stăruirăți
  • stăruiserăți
  • stăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • stăruie
 (să)
  • stăruie
  • stăruiau
  • stăruiră
  • stăruiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stărui
  • stăruire
  • stăruit
  • stăruitu‑
  • stăruind
  • stăruindu‑
 singular plural
  • stăruiește
  • stăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stăruiesc
 (să)
  • stăruiesc
  • stăruiam
  • stăruii
  • stăruisem
a II-a (tu)
  • stăruiești
 (să)
  • stăruiești
  • stăruiai
  • stăruiși
  • stăruiseși
a III-a (el, ea)
  • stăruiește
 (să)
  • stăruiască
  • stăruia
  • stărui
  • stăruise
plural I (noi)
  • stăruim
 (să)
  • stăruim
  • stăruiam
  • stăruirăm
  • stăruiserăm
  • stăruisem
a II-a (voi)
  • stăruiți
 (să)
  • stăruiți
  • stăruiați
  • stăruirăți
  • stăruiserăți
  • stăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • stăruiesc
 (să)
  • stăruiască
  • stăruiau
  • stăruiră
  • stăruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stărui, stăruiverb

  • 1. A ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: insista
    • format_quote Tînărul stăruia să-i scoată mantoul. REBREANU, R. I 184. DLRLC
    • format_quote Văzînd că părinții ei stăruiesc foarte mult... s-a învoit și ea. SBIERA, P. 139. DLRLC
    • format_quote Stăpînul stărui ca să afle pricina acestei neașteptate hotărîri. ODOBESCU, S. III 45. DLRLC
    • format_quote După convorbirea de ieri cu boierul Miron s-au mai sfătuit și s-au înțeles să nu se dea bătuți, ci să stăruie și la cuconița de la București. REBREANU, R. I 170. DLRLC
    • format_quote A stăruit el pe lîngă mama de a tăiat găina. ISPIRESCU, L. 274. DLRLC
  • 2. A rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: persevera persista
    • format_quote Aveam o iluzie în care stăruiam cu plăcere. GALACTION, O. I 334. DLRLC
    • format_quote Cu cît Agripina lua mai mult partea băiatului, cu atît el stăruia mai mult în hotărîrea sa. La TDRG. DLRLC
    • 2.1. A lucra cu perseverență la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toate aceste se petreceau sub ochii doamnei Smaranda, care, stăruind toată ziua la furcă și la război... trecea toate cu vederea. ODOBESCU, S. I 86. DLRLC
  • 3. A continua să fie, să existe; a se menține. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dăinui menține
    • format_quote Pe șleaurile cîmpului, noroiul încă mai stăruie, vîscos și negru, uscat pe alocurea într-o bolovănire crudă. MIHALE, O. 308. DLRLC
    • format_quote Vorbesc despre năcazurile din iarna care stăruia încă și-n lumina primăverii. SADOVEANU, P. S. 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.