18 definiții pentru stâlci

din care

Explicative DEX

STÂLCI, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.

STÂLCI, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.

stâlci [At: ...

A STÂLCI ~esc $t...

@A SE STÂLCI mă ~e...

stâlcì v. 1. a s...

STÎLCI, $stîlcesc...

stîlcésc v. tr. (b...

Ortografice DOOM

stâlci (a ~) (a d...

stâlci (a ~) #v...

stâlci vb., ind. ...

stîlci (conj. $s...

Etimologice

@stîlci (-cesc, -'...

Argou

a stâlci în bătaie...

Sinonime

STÂLCI vb. 1. v...

STÎLCI vb. 1....

Regionalisme / arhaisme

stâlcí, stâlcesc...

stâlci, $stâlcesc...

stâlci, stâlcesc, vb. tranz. – A măcina, a strivi, a zdrobi, a mărunți: Cartofii fierți în coajă „îi stâlcem pân mășâna de lemn de stâlcit picioici” (Memoria 2001: 39; Desești). – Din sl. sŭtlačiti (DEX).

Intrare: stâlci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stâlci
  • stâlcire
  • stâlcit
  • stâlcitu‑
  • stâlcind
  • stâlcindu‑
singular plural
  • stâlcește
  • stâlciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stâlcesc
(să)
  • stâlcesc
  • stâlceam
  • stâlcii
  • stâlcisem
a II-a (tu)
  • stâlcești
(să)
  • stâlcești
  • stâlceai
  • stâlciși
  • stâlciseși
a III-a (el, ea)
  • stâlcește
(să)
  • stâlcească
  • stâlcea
  • stâlci
  • stâlcise
plural I (noi)
  • stâlcim
(să)
  • stâlcim
  • stâlceam
  • stâlcirăm
  • stâlciserăm
  • stâlcisem
a II-a (voi)
  • stâlciți
(să)
  • stâlciți
  • stâlceați
  • stâlcirăți
  • stâlciserăți
  • stâlciseți
a III-a (ei, ele)
  • stâlcesc
(să)
  • stâlcească
  • stâlceau
  • stâlci
  • stâlciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stâlci, stâlcescverb

  • 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. DLRLC
    • format_quote Mi-am acoperit obrajii cu mîinile. Mi-am spus: să nu-mi stîlcească fața. STANCU, D. 342. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A bate tare pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bate
      • format_quote La întoarcerea de la tîrg, de necaz că nu i s-a dat slobod divorțul, Florea Pancu și-a stîlcit femeia în bătăi. STANCU, D. 83. DLRLC
      • format_quote [Tata și mama] i-ar dăula-n bătăi... dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni, în picioare. STANCU, D. 354. DLRLC
      • format_quote Frații sindicaliști au fost stîlciți la București, după ce și ei au zdrelit destui polițiști. CARAGIALE, O. VII 148. DLRLC
      • format_quote Cică-i voinicie boierească să stîlcească un biet om de surugiu, ostenit ca vai de el. ALECSANDRI, T. 49. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu cad și mă stîlcesc Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. DLRLC
      • format_quote [Bursuflescu, căzând:] Valeu! M-am stîlcit! ALECSANDRI, T. 274. DLRLC
  • 2. figurat A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.