29 de definiții pentru străin (adj.)

din care

Explicative DEX

STRĂIN, -Ă, străini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; (om, ființă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește. ♦ (Persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională. 2. Adj. (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva. ♦ Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ◊ Loc. adv. Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. ♦ (Om) înstrăinat (sufletește), depărtat de... 4. Adj. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nicio legătură, nicio contingență cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. 6. Adj. Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află. 7. Adj. Neobișnuit; bizar. [Var.: (pop.) strein, -ă adj., s. m. și f.] – Et. nec.

străin, ~ă [#At...

STRĂIN, -Ă, străini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; (om, ființă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește. ♦ (Persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională. 2. Adj. (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva. ♦ Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ◊ Loc. adv. Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. ♦ (Om) înstrăinat (sufletește), depărtat de... 4. Adj. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nici o legătură, nici o contingență cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. 6. Adj. Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află. 7. Adj. Neobișnuit; bizar. [Var.: (pop.) strein, -ă adj., s. m. și f.] – Et. nec.

STRĂIN1, -Ă, $st...

@STRĂIN ~ă (~i, ~e)...

străin a. 1. car...

străín, -ă s. și a...

STREIN, -Ă adj., s. m. și f. v. străin.

STREIN, -Ă adj., s. m. și f. v. străin.

strein, ~ă $a...

strien, ~ă $a...

@MAI BINE ÎN ȚARĂ ST...

STREIN1, -Ă #adj...

streín V. @străin....

Ortografice DOOM

străin adj. #m....

străin adj. #m....

străin adj. m., s...

Etimologice

străin (-nă), #ad...

Enciclopedice

@HOMO SUM: HUMANI NI...

LEGIUNEA STRĂINĂ, ...

Argou

STRĂIN băltăreț, s...

@a prinde posturi st...

Sinonime

STRĂIN adj. v. $b...

STRĂIN adj., s. @...

străin adj. #v....

STRĂIN adj., #s...

STRĂIN. Subst. S...

Antonime

Străin ≠ autohton,...

Expresii și citate

@Homo sum et humani ...

Intrare: străin (adj.)
străin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străin
  • străinul
  • străinu‑
  • străi
  • străina
plural
  • străini
  • străinii
  • străine
  • străinele
genitiv-dativ singular
  • străin
  • străinului
  • străine
  • străinei
plural
  • străini
  • străinilor
  • străine
  • străinelor
vocativ singular
plural
strein1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strein
  • streinul
  • streinu‑
  • strei
  • streina
plural
  • streini
  • streinii
  • streine
  • streinele
genitiv-dativ singular
  • strein
  • streinului
  • streine
  • streinei
plural
  • streini
  • streinilor
  • streine
  • streinelor
vocativ singular
plural
strien
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străin, străiadjectiv

  • 1. Care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: străinel
    • format_quote Ce ți-am zis eu? – Că sînt străin. – Străin de Suceava. DELAVRANCEA, O. II 180. DLRLC
    • format_quote Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi – Veniți cu bine! COȘBUC, P. I 90. DLRLC
    • format_quote Sărmane omule, rău drum ai apucat. Se vede că ești străin și nu cunoști locurile pe aici. CREANGĂ, P. 202. DLRLC
    • format_quote În acel echipagiu, dinapoi, era... un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. DLRLC
    • format_quote Sărmani cu suflet ars de dor, De tihna stării la un loc, De cerul lor senin și sfînt, De țara lor, de-al lor pămînt, Străini în lumea tutulor, Trăiesc bătuți, în calea lor, de nenoroc. NECULUȚĂ, Ț. D. 63. DLRLC
    • format_quote Foaie verde bob năut, Drumul de cine-i bătut? De-o fată străină-n țeară Ca și-un cuc de primăvară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 207. DLRLC
    • 1.1. Care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A mânca pâine străină = a trăi departe de ai săi. DLRLC
      • format_quote Mi-i destul de a trăi depărtat de patria mea, îs sătul de a mînca pîne străină. KOGĂLNICEANU, S. 128. DLRLC
  • 2. (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frunză verde sălcioară, Trage-o cătană să moară Ș-așa trage de cu milă Că moare-n țeară străină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 319. DLRLC
    • 2.1. Ministerul Afacerilor Străine = Ministerul Afacerilor Externe. DLRLC
    • 2.2. (La tratativele internaționale) Partea străină = fiecare dintre țările sau delegațiile prezente la o conferință internațională, considerată din punctul de vedere subiectiv al celorlalte. DLRLC
    • 2.3. Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vorbeau ca apa limbi străine. SADOVEANU, O. I 497. DLRLC
      • format_quote Ne grăiesc într-o limbă străină, parcă noi am fi pricopsiți ca dînșii. Ce-ai zice tu, Gheorghi, dacă te-aș povățui în limba nemțească? ALECSANDRI, T. I 265. DLRLC
  • 3. Care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se simțea între ele mai străină ca în ziua întîi cînd a venit aici în slujbă. AGÎRBICEANU, S. P. 43. DLRLC
    • format_quote De mi-ai da tot bunul lumii, Niciodată n-am să-i spun Că-i orfan, și niciodată N-o să știe că-i străin, Că e moartă mă-sa biata, Și că eu de milă-l țin. COȘBUC, P. II 271. DLRLC
    • 3.1. prin extensiune Care este sau se simte stingher. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.2. Înstrăinat (sufletește), depărtat de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și p-aici s-ațin, Calea că mi-ți țin Patruzeci și cinci, Cincizeci fără cinci De voinici levinți Străini de părinți De cînd ereau mici. TEODORESCU, P. P. 491. DLRLC
      • format_quote Lui Petrea i se părea că oamenii ăștia trăiesc într-o lume străină, o lume care nu-și deschide spre el nici o portiță. V. ROM. iulie 1953, 116. DLRLC
      • format_quote Adeseori, cînd treci În cale-mi, draga mea, Din nopți adînci și reci Răsare-a jelei stea. Și cît îmi pare rău, Străină cînd te-arăți, Că parcă nu-s tot eu, Acel din alte dăți. PĂUN-PINCIO, P. 54. DLRLC
  • 4. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am cetit [versurile] ca pe ceva străin, le-am simțit totuși substanța proprie, în adîncimea trecutului și a tinereții. SADOVEANU, E. 5. DLRLC
    • format_quote Chestiunile materiale îmi sînt cu totul străine și indiferente. REBREANU, I. 87. DLRLC
    • format_quote Păcat că își pierdea prea multă vreme citind cărți cu totul străine de carieră. BART, E. 119. DLRLC
    • format_quote Niciodată nu le-a trecut prin minte că în afară de a fi scriitori, sîntem și noi cetățeni, și că prin urmare, nimic din ce e comun durerilor și bucuriilor celorlalți, nu poate să ne fie străin. ANGHEL, PR. 186. DLRLC
    • 4.1. Care nu are nicio legătură, nicio contingență cu ceva, care este departe de ceva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Nimic din spurcarea de acum un ceas... nu-i mai atinge și le e străină. C. PETRESCU, C. V. 251. DLRLC
      • format_quote L-ar fi dorit să vorbească, să vorbească, să spună tot ce știe... Și el tace, cu totul străin. SAHIA, N. 74. DLRLC
      • format_quote Zîmbeam copilăros, Voios și generos, Străin de răutate. MACEDONSKI, O. I 122. DLRLC
  • 5. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După ce în luna lui iunie și-au clocit ouăle lor cenușii în cuiburi străine sau în scorburi de copaci se adună de petrec în stoluri. ODOBESCU, S. III 31. DLRLC
    • format_quote figurat Vorbise iar cu acea voce străină. DUMITRIU, N. 32. DLRLC
    • format_quote figurat C-un glas străin care parcă venea din adîncimile pămîntului îmi zise... GANE, N. III 177. DLRLC
  • 6. Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Corpurile străine dintr-un lichid. DLRLC
  • 7. Bizar, ciudat, neobișnuit, straniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apa se făcuse ca de argint. Lucie și metalică. Lumina nu pătrundea în adîncul ei. Iar lumina însăși era ștearsă și săracă, lumină străină, ciudată, ca în vremea unei eclipse. DUMITRIU, P. F. 12. DLRLC
    • format_quote Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sînt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață. EMINESCU, O. I 171. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.