opțiuni
  • info

17 definiții pentru strigăt

din care

Explicative DEX

STRIGĂT, strigăte, s. n. 1. Cuvânt, șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; țipăt, strigare. ♦ Invocare. 2. Anunțare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. 3. Sunet, șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre. 4. Zgomot, larmă de voci; vociferare. ♦ Exclamație de protest. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). 6. Strigătură. – Striga + suf. -ăt.

STRIGĂT, strigăte, s. n. 1. Cuvânt, șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; țipăt, strigare. ♦ Invocare. 2. Anunțare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. 3. Sunet, șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre. 4. Zgomot, larmă de voci; vociferare. ♦ Exclamație de protest. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). 6. Strigătură. – Striga + suf. -ăt.

strigăt sn ...

STRIGĂT, $strigăt...

STRIGĂT ~e n. 1...

strigăt n. 1. gl...

strigăt n., pl. e ...

strâget sn ...

Ortografice DOOM

strigăt s. n....

strigăt s. n., ...

strigăt s. n., pl...

Sinonime

STRIGĂT s. v. $ch...

STRIGĂT s. 1. ț...

STRIGĂT s. 1....

strigăt s. v....

STRIGĂT. Subst. ...

@GLASURI DE PĂSĂRI. ...

Antonime

Strigăt ≠ șoaptă, ...

Intrare: strigăt
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strigăt
  • strigătul
  • strigătu‑
plural
  • strigăte
  • strigătele
genitiv-dativ singular
  • strigăt
  • strigătului
plural
  • strigăte
  • strigătelor
vocativ singular —
plural —
strâget
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strigăt, strigătesubstantiv neutru

  • 1. Cuvânt, șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răcnet strigare țipăt antonime: șoaptă
    • format_quote Trecu, numai în sumăieș, la ușa de afară. Atuncea auzi mai deslușit strigătul lui Mitrea. Dăduse la vite o dihanie. SADOVEANU, B. 102. DLRLC
    • format_quote Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote metaforic Trenul aleargă cu strigăte uniforme la roți. SAHIA, U.R.S.S. 10. DLRLC
    • 1.1. Invocare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: invocare
      • format_quote Aman e strigătul turcilor și a tătarilor cînd ei se află față cu un pericol. ALECSANDRI, P. P. 83. DLRLC
  • 2. Anunțare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În tropotul de copite, în murmurul de valuri al oștilor, porniră îndată strigătele căpiteniilor care zăriseră fulgerul oțelului. SADOVEANU, O. VII 9. DLRLC
    • format_quote Nu se auzea decît... strigătul monoton a ostașilor de strajă. NEGRUZZI, S. I 160. DLRLC
  • 3. Sunet, șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chelălăit urlet zbieret
    • format_quote Tresări numai cînd auzi sus, în aurul luminii, un strigăt de pajură. SADOVEANU, B. 231. DLRLC
    • format_quote Departe se auzea strigătul unei pupeze. SADOVEANU, O. I 344. DLRLC
  • 4. Zgomot, larmă de voci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vociferare antonime: tăcere
    • format_quote Strigătul mînios și greu de ură răsună multă vreme. DUMITRIU, N. 31. DLRLC
    • format_quote Strigătele nu mai conteneau, agitația era mai înfrigurată. CAMIL PETRESCU, N. 23. DLRLC
    • format_quote Acum te asurzeau strigătele și zgomotul ce făcea mulțimea de oameni... mergînd fiecare la lucrul său. ISPIRESCU, L. 103. DLRLC
    • 4.1. Exclamație de protest. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote figurat Tablourile lui sînt un strigăt puternic împotriva măcelurilor între oameni, operele lui artistice ne turbură toată inima, trezesc toată durerea pricinuită de război. GHEREA, ST. CR. II 86. DLRLC
  • 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chemare
    • format_quote În ochii fiecăruia citești teama disperată la gîndul că nu va regăsi pe cine caută. Se strigă tare și în fiecare strigăt înțelegi o frică fără puteri de stăpînire. Absența glasului celui chemat înseamnă moarte... SAHIA, N. 51. DLRLC
  • 6. Chiuit, chiuitură, strigătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chiuit chiuitură strigătură
    • format_quote Cînd fac horă sau joacă pe la clăci, au obiceiul de-a însoți tactul piciorului cu strigăte în joc. Aceste strigăte sînt niște mici poezioare. ȘEZ. I 70. DLRLC
    • format_quote Strigătele în joc, cînd au cuprinsul sarcastic, sînt niște minunate satire populare. ȘEZ. I. 70. DLRLC
    • format_quote Cine joacă și nu strigă Face-i-s-ar gura strîmbă; C-așa-i jocu romînesc, Cu strigăt ardelenesc, Cînd l-auz mă-nveselesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 359. DLRLC
etimologie:
  • Striga + -ăt. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.