16 definiții pentru stareț
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (4)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
STAREȚ, -Ă, stareți, -e, s. m. și f. Persoană (călugăr sau călugăriță) care conduce o mănăstire; egumen. [Var.: (reg.) stariț, -ă s. m. și f.] – Din sl. starici.
STAREȚ, -Ă, stareți, -e, s. m. și f. Persoană (călugăr sau călugăriță) care conduce o mănăstire; egumen. [Var.: (reg.) stariț, -ă s. m. și f.] – Din sl. starici.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
stareț, ~ă [#At...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STAREȚ, $stareți,...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
@STAREȚ ~ă (~i, ~e)...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stareț m. egumen. ...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stáreț (vest) și @...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STARIȚ, -Ă s. m. și f. v. stareț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STARIȚ, -Ă s. m. și f. v. stareț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
stariț, ~ă $#sm...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STARIȚ s. m. #v...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
stareț s. m.,...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stareț s. m., #...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stareț s. m., pl....
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stareț, -reță.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
stareț (-ți), #s....
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
STAREȚ s. $(BIS.)...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STAREȚ s. $(#BI...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
stareț, starețisubstantiv masculin stareță, starețesubstantiv feminin
- 1. Persoană (călugăr sau călugăriță) care conduce o mănăstire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: egumen
- Toți monahii erau în strane... și slujea părintele arhimandrit Visarion, starețul. SADOVEANU, B. 69. DLRLC
- Alăturea stă mormîntul monahului Platon, ucenic a cuviosului stareț Paisie. NEGRUZZI, S. I 215. DLRLC
- Întorcînd fruntea... văzu pe stareță și, în apropierea ei nemijlocită, pe Stanca. SADOVEANU, P. M. 252. DLRLC
-
etimologie:
- starici DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.