17 definiții pentru spurcat (adj.)

din care

Explicative DEX

SPURCAT2, -Ă, spurcați, -te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserică (în posturi). 3. Fig. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Vrednic de dispreț; mârșav, ticălos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rău, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, păgân. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul. – V. spurca.

SPURCAT2, -Ă, spurcați, -te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserică (în posturi). 3. Fig. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Vrednic de dispreț; mârșav, ticălos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rău, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, păgân. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul. – V. spurca.

spurcat2, ~ă...

SPURCAT2, -Ă, $s...

@SPURCAT ~tă (~ți, ...

spurcat a.1. nec...

spurcát, -ă adj. (...

Ortografice DOOM

Argou

spurcat la gură $#...

Sinonime

SPURCAT adj. 1....

SPURCAT adj. v. $...

SPURCAT adj. v. $...

SPURCAT adj. @1...

spurcat adj. #v...

spurcat adj. #v...

spurcat s., #ad...

Regionalisme / arhaisme

spurcát, -ă, $spur...

spurcat, -ă, $spu...

Intrare: spurcat (adj.)
spurcat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spurcat
  • spurcatul
  • spurcatu‑
  • spurca
  • spurcata
plural
  • spurcați
  • spurcații
  • spurcate
  • spurcatele
genitiv-dativ singular
  • spurcat
  • spurcatului
  • spurcate
  • spurcatei
plural
  • spurcați
  • spurcaților
  • spurcate
  • spurcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spurcat, spurcaadjectiv

  • 1. Dezgustător, murdar, respingător, scârbos, scârnav. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Am trecut prin bălți de smoală cu spurcate mari jivine. EFTIMIU, Î. 63. DLRLC
    • format_quote Muma zmeului... suflă văpaia din gura ei cea spurcată cale de trei ceasuri. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
    • chat_bubble Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare. DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni. DEX '09 DLRLC
    • 2.1. Oprit, interzis de biserică (în posturi). DEX '09
  • 3. figurat adesea substantivat (Despre oameni și manifestările lor) Vrednic de dispreț. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Cu gura zicea el unele ca acestea, dar în capul lui clocea alte gînduri spurcate. ISPIRESCU, L. 273. DLRLC
    • format_quote După bucluc umbli, peste bucluc ai dat, măi jupîne Scaraoschi. Să te înveți tu de altă dată a mai bîntui oamenii, Sarsailă spurcat ce ești! CREANGĂ, O. A. 208. DLRLC
    • format_quote Oricît de bune ar fi legile, devin cumplite în mîini spurcate. BOLLIAC, O. 259. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Ține-l, Iordache, să scot și eu ceva să-l legăm. Stai, spurcatule, că te-nvățăm noi. DUMITRIU, N. 56. DLRLC
    • format_quote Un spurcat de zmeu mi-a furat fata. ISPIRESCU, L. 192. DLRLC
    • 3.1. Despre lucruri, fapte etc.: nedrept, nesuferit, odios, rău. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mai aveam trei zile și scăpam de spurcatele astea de vrăji; acum cine știe cît voi mai avea să port această scîrboasă piele de dobitoc. ISPIRESCU, L. 55. DLRLC
  • 4. figurat adesea substantivat Eretic, păgân. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tătarii, la adăpost de gloanțe, tăbărîră pe ea... Topoarele lor cădeau ca grindina. – Spurcații o să spargă ușa, cît e ea de groasă. GALACTION, O. I 53. DLRLC
    • format_quote Să nu mor creștin, ci spurcat ca voi, dacă va mai intra cineva la mine fără să-mi dați mai nainte de știre. NEGRUZZI, S. I 24. DLRLC
    • format_quote Cum ne-au simțit spurcații de turci, au început să dea năvală asupra noastră. GHICA, S. 16. DLRLC
    • 4.1. De eretic, de păgân. DLRLC
      • format_quote Mirați, au boscorodit turcii pe limba lor spurcată. STANCU, D. 11. DLRLC
    • 4.2. (și) substantivat masculin articulat Dracul. DEX '09
etimologie:
  • vezi spurca DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.